dedulcire definitie

2 intrări

14 definiții pentru dedulcire

dedulcí [At: ȘINCAI, HR. I, 3/33 / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pzi: ~césc / E: de4 + dulce2] 1 vr (Udp „la”, „cu”) A se obișnui cu ceva plăcut. 2 vr A descoperi un lucru bun. 3 vr A prinde gust pentru ceva. 4 vr A se învăța cu binele. 5 vt (Înv) A îndulci. 6 vr A se deprinde cu un viciu. 7-8 vrt (A mânca sau) a face pe cineva să mănânce de dulce2 în zilele de post Si: a (se) spurca. 9-10 vrt (Pex) (A mânca sau) a da cuiva să mănânce foarte bine Si: a (se) înfrupta.
dedulcíre sf [At: POLIZU / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pl: ~ri / E: dedulci] 1 Obișnuire cu ceva plăcut Si: dedulceală (1), dedulcit1 (1). 2 Descoperire a unui lucru bun Si: dedulceală (2), dedulcit1 (2). 3 Prindere de gust pentru ceva Si: dedulceală (3), dedulcit1 (3). 4 Învățare cu binele Si: dedulceală (4), dedulcit1 (4). 5 (Înv) Îndulcire. 6 Deprindere cu un viciu Si: dedulceală (6), dedulcit1 (6). 7-8 (Mâncare sau) oferire cuiva a unei mâncări de dulce2 în zilele de post Si: dedulceală (7-8), dedulcit1 (7-8), spurcare. 9-10 (Pex) (Mâncare sau) oferire cuiva a unei mâncări foarte bune Si: dedulceală (9-10), dedulcit1 (9-10), înfruptare.
DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva. – Pref. de- + dulce.
DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. – De4 + dulce.
DEDULCÍ, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se deprinde cu ceva bun, a prinde gust de ceva bun, a se deda la bine, la viață ușoară și plăcută. Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372. Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288.
!dedulcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dedulcéște, imperf. 3 sg. se dedulceá; conj. prez. 3 să se dedulceáscă
dedulcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedulcésc, imperf. 3 sg. dedulceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dedulceáscă
DEDULCÍ vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)
DEDULCÍ vb. v. spurca.
A SE DEDULCÍ mă ~ésc intranz. fam. A prinde gustul unor lucruri plăcute, dar puțin accesibile tuturor; a se deprinde (cu ceva bun). /de + dulce
dedulcésc și dă- (mă) v. refl. Mă îndulcesc, prind gust de ceva, mă înădesc. Și dădăicesc? (Șez. 32, 103). V. pregust și răgăduĭesc.
*DEDULCI vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)
dedulci vb. v. SPURCA.
dedulci, dedulcesc v. r. (prost.) 1. (d. clienți) a se obișnui cu o singură prostituată ca parteneră de sex. 2. (d. prostituate) a se obișnui cu un singur client ca partener de sex.

dedulcire dex

Intrare: dedulci
dedulci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dedulcire
dedulcire substantiv feminin