Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru deductiv

deduct├şv, ~─â a [At: CONV. LIT. III, 283 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęductif] 1-6 Deductibil (1-6). 7-8 Care procedeaz─â prin deduc╚Ťie (1-2). 9-10 Care rezult─â din deduc╚Ťie (1-2).
DEDUCT├ŹV, -─é, deductivi, -e, adj. Care procedeaz─â prin deduc╚Ťie, care folose╚Öte deduc╚Ťia. ÔÇô Din fr. d├ęductif, lat. deductivus.
DEDUCT├ŹV, -─é, deductivi, -e, adj. Care procedeaz─â prin deduc╚Ťie, care folose╚Öte deduc╚Ťia. ÔÖŽ Form─â fundamental─â de ra╚Ťionament ├«n care g├óndirea se mi╚Öc─â exclusiv ├«n planul conceptelor, concluzia decurg├ónd cu necesitate din premise. ÔÇô Din fr. d├ęductif, lat. deductivus.
DEDUCT├ŹV, -─é, deductivi, -e, adj. (Spre deosebire de inductiv) Care procedeaz─â prin deduc╚Ťie. Metod─â deductiv─â. Ra╚Ťionament deductiv.
deduct├şv adj. m., pl. deduct├şvi; f. deduct├şv─â, pl. deduct├şve
deduct├şv adj. m., pl. deduct├şvi; f. sg. deduct├şv─â, pl. deduct├şve
DEDUCT├ŹV, -─é adj. Care procedeaz─â prin deduc╚Ťie. [Cf. lat. deductivus, fr. d├ęductif].
DEDUCT├ŹV, -─é adj. care procedeaz─â prin deduc╚Ťie; care folose╚Öte deduc╚Ťia. (< fr. d├ęductif, lat. deductivus)
DEDUCT├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care opereaz─â cu deduc╚Ťii. 2) Care const─â din deduc╚Ťii; bazat pe deduc╚Ťii. /<fr. d├ęductif
deductiv a. care procede prin deduc╚Ťiune.
*deduct├şv, -─â adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deduc╚Ťiune (├«n opoz. cu inductiv).

Deductiv dex online | sinonim

Deductiv definitie

Intrare: deductiv
deductiv adjectiv