Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru dedublare

dedubl├í [At: VLAHU╚Ü─é, D. 104 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ędoubler] 1 vr A se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â. 2-7 vr A dob├óndi (simultan sau) succesiv (dou─â st─âri,) (dou─â aspecte sau) dou─â forme diferite. 8-9 vtr A (se) dubla.
dedubl├íre sf [At: ARHIVA II, 354 / Pl: ~lß║»ri / E: dedubla] 1 ├Ämp─âr╚Ťire ├«n dou─â Si: dedublat1 (1). 2-7 Dob├óndire (simultan─â sau) succesiv─â (a dou─â st─âri,) (a dou─â aspecte sau) a dou─â forme diferite Si: dedublat1 (2-7). 8 Dublare.
DEDUBL├ü, dedublez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â; a c─âp─âta (simultan sau succesiv) dou─â st─âri, dou─â aspecte sau dou─â forme deosebite. ÔÇô Din fr. d├ędoubler.
DEDUBL├üRE, dedubl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se dedubla ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n dou─â. ÔŚŐ Dedublarea personalit─â╚Ťii = tulburare psihic─â const├ónd ├«n disocierea personalit─â╚Ťii, la acela╚Öi individ, una normal─â ╚Öi alta morbid─â, fiecare domin├ónd alternativ ╚Öi determin├ónd caracterul comportamentului. ÔÇô V. dedubla.
DEDUBL├ü, dedublez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â; a c─âp─âta (simultan sau succesiv) dou─â st─âri, dou─â aspecte sau dou─â forme deosebite. ÔÇô Din fr. d├ędoubler.
DEDUBL├üRE, dedubl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se dedubla ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n dou─â. ÔŚŐ Dedublarea personalit─â╚Ťii = tulburare psihic─â ce const─â ├«n disocierea personalit─â╚Ťii, la acela╚Öi individ, ├«n una normal─â ╚Öi alt─â morbid─â, fiecare domin├ónd alternativ ╚Öi determin├ónd caracterul comportamentului. ÔÇô V. dedubla.
DEDUBL├ü, dedublez, vb. I Refl. A se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â, a avea, a c─âp─âta (simultan sau succesiv) dou─â st─âri, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: ├«n fuga vorbirii ├«╚Öi vedea g├«ndurile ├«nainte de a le rosti, cum r─âsar ╚Öi se ├«n╚Öir─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 64.
DEDUBL├üRE, dedubl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se dedubla ╚Öi rezultatul ei; ├«mp─âr╚Ťire ├«n dou─â. Dedublarea unei linii spectrale.
!dedublá (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedubleáză
dedubláre (-du-bla-) s. f., g.-d. art. dedublắrii; pl. dedublắri
dedubl├í vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedubl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deduble├íz─â
dedubl├íre s. f. Ôćĺ dublare
DEDUBL├ü vb. I. refl. A se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â; a avea simultan dou─â st─âri, dou─â aspecte sau dou─â forme diferite. [< fr. d├ędoubler].
DEDUBL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se dedubla ╚Öi rezultatul ei. [< dedubla].
DEDUBL├ü vb. refl. a se ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â; a avea (simultan sau pe r├ónd) dou─â st─âri, aspecte, forme sau personalit─â╚Ťi diferite. (< fr. d├ędoubler)
DEDUBL├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a se dedubla. ÔÖŽ ─â personalit─â╚Ťii = tulburare psihic─â manifestat─â prin disocierea personalit─â╚Ťii unui individ ├«n una normal─â ╚Öi alta morbid─â, fiecare domin├ónd alternativ ╚Öi determin├ónd un anume comportament. (< dedubla)
A DEDUBL├ü ~├ęz tranz. A face s─â se dedubleze. /<fr. d├ędoubler
A SE DEDUBL├ü m─â ~├ęz intranz. A c─âp─âta simultan sau succesiv dou─â aspecte sau dou─â forme distincte. /<fr. d├ędoubler
dedubl├á v. a (se) ├«mp─âr╚Ťi ├«n dou─â.
*dedubl├ęz v. tr. (fr. d├ędoubler, a scoate c─âptu╚Öeala, a ├«mp─âr╚Ťi ├«n do┼ş─â, d. double, duplu). Barb. ├Ämpart ├«n do┼ş─â. ├Ändo─şesc, fac duplu, reduplic.
DEDUBL├üRE s. f. (< dedubl├í < fr. d├ędoubler): transformare a unei forme pronominale ├«n dou─â forme diferite, pentru a putea explica cele dou─â nuan╚Ťe simultane ale con╚Ťinutului ei semantic ╚Öi, de aici, pentru a putea justifica func╚Ťia sintactic─â neobi╚Önuit─â a formei respective. Astfel, ├«n fraza ÔÇ×S─â mergem fiecare pe la casa cui ne areÔÇŁ, forma pronumelui relativ cine este ├«n genitiv, dar cu func╚Ťie de subiect. Sensul acestei forme este dublu, are dou─â nuan╚Ťe: o nuan╚Ť─â care corespunde unei forme de genitiv ╚Öi care justific─â at├ót rela╚Ťia subordonatei cu substantivul regent casa, c├ót ╚Öi calificarea acestei subordonate ca atributiv─â determinativ─â, corespunz─âtoare unui substantiv ├«n genitiv; o alt─â nuan╚Ť─â care corespunde unei forme de nominativ ╚Öi care justific─â acordul predicatului ╚Öi func╚Ťia de subiect a formei de genitiv. Dedubl├ónd forma cui, ajungem la urm─âtoarea formulare: ÔÇ×S─â mergem fiecare pe la casa aceluia care ne areÔÇŁ (ea are deci jum─âtate con╚Ťinut de genitiv ╚Öi jum─âtate con╚Ťinut de nominativ). Putem proceda asem─ân─âtor ╚Öi cu formul─ârile ÔÇ×Dau cui merit─âÔÇŁ (ÔÇ×Dau aceluia care merit─âÔÇŁ ÔÇô forma cui de dativ are aici jum─âtate con╚Ťinut de dativ ╚Öi jum─âtate con╚Ťinut de nominativ), unde forma cui de dativ este subiect ├«n subordonata completiv─â indirect─â, ╚Öi ÔÇ×Ajut pe cine se str─âduie╚ÖteÔÇŁ (ÔÇ×Ajut pe acela care se str─âduie╚ÖteÔÇŁ ÔÇô forma pe cine de acuzativ are aici jum─âtate con╚Ťinut de acuzativ ╚Öi jum─âtate con╚Ťinut de nominativ), unde forma pe cine de acuzativ este subiect ├«n subordonata completiv─â direct─â ÔÇô ambele ├«n virtutea unor sensuri duble ale formelor pronominale.

Dedublare dex online | sinonim

Dedublare definitie

Intrare: dedubla
dedubla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bla
Intrare: dedublare
dedublare substantiv feminin