Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru dedicare

dedic├í [At: ANTIM, O. 401 / V: ~i├í / Pzi: ~d├şc ╚Öi (├«nv) ~cß║»z / E: it dedicare, lat dedicare] 1-2 vt (C.i. opere; subiectul este autorul) A ├«nchina cuiva ├«n semn (de omagiu sau) de afec╚Ťiune Si: (├«vr) a dedic─âlui (1-2), a dedia (1-2). 3 vt (├Änv) A h─âr─âzi. 4 vt (├Ädt; c. e un templu, o biseric─â) A consacra unui cult, unei divinit─â╚Ťi, unui sf├ónt etc. Si: (├«vr) a dedic─âlui (4), a dedia (4). 5 vt (C. e o biseric─â) A sfin╚Ťi prin slujb─â religioas─â Si: a t├órnosi, (├«vr) a dedic─âlui (5), a dedia (5). 6-9 vtr A (se) consacra (unei idei sau) unei activit─â╚Ťi Si: (├«vr) a dedic─âlui (6-9), a dedia (6-9). 10 vt (├Ävr) A pune sub protec╚Ťia dumnezeiasc─â Si: (├«vr) a dedic─âlui (10), a dedia (10). 11 vt (├Ävr) A sacrifica. 12 vt (Rar) A destina.
dedic├íre sf [At: L─éZ─éRESCU, S. 5/10 / Pl: ~cß║»ri / E: dedica] 1-2 ├Änchinare cuiva de c─âtre autor a unei opere, ├«n semn (de omagiu sau) de afec╚Ťiune Si: dediare (1-2), dediat1 (1-2), dedicat1 (1-2), dedic─âluire (1-2), dedic─âluit1 (1-2). 3 (├Änv) H─âr─âzire. 4 Consacrare unui cult, unei divinit─â╚Ťi, unui sf├ónt etc., a unui templu, a unei biserici Si: dediare (3), dediat1 (3), dedicat1 (4), dedic─âluire (4), dedic─âluit1 (3). 5 Sfin╚Ťire prin slujb─â religioas─â a unei biserici Si: dediare (5), dediat1 (5), dedicat1 (5), dedic─âluire (5), dedic─âluit1 (5). 6-7 Consacrare (unei idei sau) unei activit─â╚Ťi Si: dediare (6-7), dediat1 (6-7), dedicat1 (6-7), dedic─âluire (6-7), dedic─âluit1 (6-7). 8 (├Ävr) Punere sub protec╚Ťia dumnezeiasc─â Si: dediare (8), dediat1 (8), dedicat1 (8), dedic─âluire (8), dedic─âluit1 (8). 9 (├Ävr) Sacrificare. 10 (Rar) Destinare. 11-12 (├Änv) Dedica╚Ťie (1-2).
DEDIC├ü, ded├şc, vb. I. 1. Tranz. A ├«nchina (cuiva) o oper─â proprie, ├«n semn de omagiu sau de afec╚Ťiune; a h─âr─âzi. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) consacra unei idei, unei activit─â╚Ťi sau unei ├«ndeletniciri. ÔÇô Din lat. dedicare, fr. d├ędier.
DEDIC├üRE, dedic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dedica. ÔÇô V. dedica.
DEDIC├ü, ded├şc, vb. I. 1. Tranz. A ├«nchina (cuiva) o oper─â proprie, ├«n semn de omagiu sau de afec╚Ťiune; a h─âr─âzi. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) consacra unei idei, unei activit─â╚Ťi sau unei ├«ndeletniciri. ÔÇô Din lat. dedicare, fr. d├ędier.
DEDIC├üRE, dedic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dedica. ÔÇô V. dedica.
DEDIC├ü, ded├şc, vb. I. 1. Tranz. A ├«nchina (cuiva) o carte, o oper─â artistic─â sau o lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â proprie, ├«n semn de iubire, de prietenie, de admira╚Ťie sau de respect. ├Äi spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBR─éILEANU, A. 160. S─â le scrii cum cere lumea vreo istorie pe ap─â?... S─â-mi atrag luare-aminte a b─ârba╚Ťilor din ╚Ťar─â, S─â-mi dedic a mele versuri la cucoane, bun─âoar─â. EMINESCU, O. I 137. Am primit scrisoarea d-voastr─â ├«mpreun─â cu frumoasa poezie ce mi-a╚Ťi dedicat. ALECSANDRI, S. 48. ÔÖŽ A pune toat─â puterea ╚Öi priceperea, toate mijloacele ├«n slujba unei idei sau ac╚Ťiuni. Comuni╚Ötii s├«nt oameni care-╚Öi dedic─â toate for╚Ťele, toate cuno╚Ötin╚Ťele ╚Öi energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii, pentru comunism. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2603. ÔÖŽ A rezerva, ├«n cursul unei activit─â╚Ťi, un interval de timp ├«n care s─â te po╚Ťi ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. Refl. (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite ├«ndeletniciri. [Turgheniev] se dedic─â des─âv├«r╚Öit numai literaturii ╚Öi nu face dec├«t asta p├«n─â la sf├«r╚Öitul vie╚Ťii. SADOVEANU, E. 234.
dedic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ded├şc─â
dedic├í vb., ind. prez. 1 sg. ded├şc, 3 sg. ╚Öi pl. ded├şc─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ded├şce
dedicáre s. f., pl. dedicări
DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) 2. v. consacra.
DEDICÁRE s. v. consacrare.
DEDIC├ü vb. I. 1. tr. A ├«nchina cuiva (o carte, o oper─â artistic─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â proprie) ca omagiu. ÔÖŽ A consacra, a pune toate puterile ├«n slujba unei idei, unei ac╚Ťiuni. ÔÖŽ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. ded├şc. / < lat., it. d├ędicare, cf. fr. d├ędier].
DEDIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) dedica. [< dedica].
DEDIC├ü vb. I. tr. a ├«nchina (cuiva) o carte, o oper─â proprie, ├«n semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile ├«n slujba unei idei, a unei activit─â╚Ťi etc. (< lat., it. dedicare, dup─â fr. d├ędier)
A DEDIC├ü ded├şc tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedica╚Ťie; a ├«nchina; a consacra. 2) (via╚Ť─â, tinere╚Ťe etc.) A oferi ├«n ├«ntregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare
A SE DEDIC├ü m─â ded├şc intranz. A se pune la dispozi╚Ťie ├«n ├«ntregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare
dedicà v. 1. a consacra cultului divin; 2. fig. a adresa, a oferi cuiva o carte, o operă de artă.
*ded├şc ╚Öi (ma─ş bine) d├ędic, a -├í v. tr. (lat. d├ę-dico, -dic├íre, compus al lui d─şco, -├íre, a consacra, ca ╚Öi pre-dic). Consacrez cultulu─ş divin, h─âr─âzesc, ├«nchin: biseric─â dedicat─â sf├«ntulu─ş Ilie. Fac omagi┼ş cu o oper─â de art─â declar├«nd c─â e f─âcut─â ├«n onoarea cut─âru─şa.
DEDICA vb. 1. a (se) consacra, a (se) ├«nchina. (A ~ cuiva o carte.) 2. a (se) consacra, a (se) d─ârui, a (se) destina, a (se) devota, a (se) h─âr─âzi, a (se) ├«nchina, (rar) a (se) aplica, (├«nv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) prid─âdi, a (se) ╚Öerbi, (grecism ├«nv.) a (se) afierosi. (╚śi-a ~ ├«ntreaga via╚Ť─â binelui ob╚Ötesc.)
DEDICARE s. consacrare, destinare, devotare, ├«nchinare. (~ vie╚Ťii sale unei cauze nobile.)

Dedicare dex online | sinonim

Dedicare definitie

Intrare: dedica
dedica verb grupa I conjugarea I
Intrare: dedicare
dedicare substantiv feminin