Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru decuvare

decuva vt [At: DN3 / Pzi: ~véz / E: fr decuver] A trage vinul din cada de fermentație în butoaie.
decuváre sf [At: DN3 / Pl: ~vắri / E: decuva] Tragere a vinului după fermentare din tocitoare, în vasele în care urmează să fie păstrat Si: decuvaj.
DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.
DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentație în butoaie. – Din fr. décuver.
decuvá vb., ind. prez.1 sg. decuvéz, 3 sg. și pl. decuveáză
decuváre s. f., g.-d. art. decuvării, pl. decuvări
DECUVÁ vb. I. tr. A trage vinul din cada de fermentat în butoaie. [< fr. décuver].
DECUVÁRE s.f. Acțiunea de a decuva; decuvaj. [< decuva].
DECUVÁ vb. tr. a trage vinul din cuva de fermentat în butoaie. (< fr. décuver)
A DECUVÁ ~éz tranz. (vin) A trage din cadă în butoaie (după fermentare). /<fr. découver

Decuvare dex online | sinonim

Decuvare definitie

Intrare: decuva
decuva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decuvare
decuvare substantiv feminin