DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.
DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
DECUSCUTÁT, -Ă, decuscutați, -te, adj. (Rar) Curățat de cuscută. Gospodăriile de stat și gospodăriile colective folosesc numai semințe selecționate și decuscutate.