Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru decurion

decuri├│n sm [At: ASACHI, L. 831/28 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: lat decurio, -onis] 1 Ofi╚Ťer roman care comanda o decurie (1). 2 Membru al consiliului municipiilor ╚Öi coloniilor din Imperiul Roman. 3 ╚śef al unui serviciu al administra╚Ťiei palatului imperial.
DECURI├ôN, decurioni, s. m. Ofi╚Ťer roman de cavalerie care comanda o decurie (1). [Pr.: -ri-on] ÔÇô Din lat. decurio, -onis.
DECURI├ôN, decurioni, s. m. Ofi╚Ťer roman de cavalerie care comanda o decurie (1). [Pr.: -ri-on] ÔÇô Din lat. decurio, -onis.
decuri├│n (-ri-on) s. m., pl. decuri├│ni
decuri├│n s. m. (sil. -ri-on), pl. decuri├│ni
DECURI├ôN s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal ├«n Imperiul Roman. ÔÖŽ Membru al administra╚Ťiei comunale ├«n Italia dominat─â de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio].
DECURI├ôN s. m. 1. comandant al unei decurii (1). 2. membru al senatului ├«ntr-un municipiu sau o colonie, ├«n Imperiul Roman. 3. ╚Öef de serviciu ├«n administra╚Ťia palatului imperial, la sf├ór╚Öitul Imperiului Roman. (< lat. decurio)
DECURIÓN ~i m. Conducător al unei decurii; decan. [Sil. -ri-on] /<lat. decurio, ~onis
decurion m. c─âpetenia unei decurii.
*decuri├│n m. (lat. dec├║rio, -├│nis). Ofi╚Ťer roman care, la ├«nceput comanda zece, apo─ş tre─ş-zec─ş de c─âl─âre╚Ť─ş. Senator roman al ora╚Öelor municipale sa┼ş al coloniilor.

Decurion dex online | sinonim

Decurion definitie

Intrare: decurion
decurion substantiv masculin
  • silabisire: -ri-on