Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru decurge

dec├║rge vi [At: ├ÄNV─é╚Ü─éTUR─é 64/10 / V: (reg) ~re / Pzi: ~├║rg / E: de4 + curge (dup─â fr d├ęcouler)] 1 A avea o anumit─â evolu╚Ťie. 2 A se produce ├«ntr-un anumit fel. 3 A se ├«nt├ómpla. 4 (Udp ÔÇ×dinÔÇŁ) A ap─ârea drept consecin╚Ť─â logic─â Si: a rezulta. 5 (Rar) A trece. 6 (Reg; d. p─âr) A c─âdea pe spate, a fi despletit.
DEC├ÜRGE, pers. 3 dec├║rge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-╚Öi avea izvorul ├«n... 2. A se petrece, a se desf─â╚Öura. ÔÇô Pref. de- + curge (dup─â fr. d├ęcouler).
DEC├ÜRGE, pers. 3 dec├║rge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-╚Öi avea izvorul ├«n... 2. A se petrece, a se desf─â╚Öura. ÔÇô De4 + curge (dup─â fr. d├ęcouler).
DEC├ÜRGE, pers. 3 dec├║rge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta, a deriva din..., a-╚Öi avea izvorul ├«n... Via╚Ťa dovede╚Öte c─â cu c├«t oamenii muncii ├«n╚Ťeleg mai bine, mai ad├«nc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu at├«t mai ├«nsemnate succese ob╚Ťin ├«n construc╚Ťia economic─â ╚Öi cultural─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2732. Din aceast─â lips─â de bog─â╚Ťie ╚Öi de ml─âdiere a limbii decurge ├«n mod firesc nesiguran╚Ťa... cu care e nevoit s─â-╚Öi prezinte capitalul lui de cuno╚Ötin╚Ťe ╚Öi de observa╚Ťii orice scriitor. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 235. 2. A se petrece, a se desf─â╚Öura. Com╚Öa ├«╚Öi recapitul─â cum avea s─â decurg─â explica╚Ťia. C. PETRESCU, ├Ä. I 37. Cu solicitatorii, conversa╚Ťia decurgea obi╚Önuit. BR─éESCU, V. A. 26.
dec├║rge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. dec├║rge; conj. prez. 3 s─â dec├║rg─â; part. dec├║rs
dec├║rge vb., ind. prez. 3 sg. dec├║rge
DEC├ÜRGE vb. 1. a proveni, a reie╚Öi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (├«nv.) a curge. (O consecin╚Ť─â care ~ din alta.) 2. v. desf─â╚Öura.
DEC├ÜRGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desf─â╚Öura. [P.i. dec├║rg. / < de- + curge, dup─â fr. d├ęcouler, it. decorrere].
DEC├ÜRGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desf─â╚Öura. (dup─â fr. d├ęcouler)
A DEC├ÜRGE pers. 3 dec├║rge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reie╚Öi. 2) (despre evenimente, ac╚Ťiuni etc.) A avea loc (├«ntr-un anumit mod); a-╚Öi urma cursul; a se desf─â╚Öura; a evolua. /de + a curge
decurge v. fig. a rezulta: ce decurge de acolo? [Modelat dup─â fr. d├ęcouler].
*dec├║rg, -c├║rs, a -c├║rge v. intr. (d. lat. de-currere, ╚Öi acomodat dup─â curg, ca ╚Öi fr. d├ę-couler. V. in-curg). Evoluez, merg: ╚Öedin╚Ťa a decurs ├«n lini╚Öte. Rezult, ─şes, urmez: ce decurge din aceast─â regul─â?
DECURGE vb. 1. a proveni, a reie╚Öi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (├«nv.) a curge. (O consecin╚Ť─â care ~ din alta.) 2. a se desf─â╚Öura, a evolua, a se petrece. (Partida a ~ ├«n bune condi╚Ťii.)

Decurge dex online | sinonim

Decurge definitie

Intrare: decurge
decurge verb grupa a III-a conjugarea a X-a