decuprare definitie

2 intrări

10 definiții pentru decuprare

decupra vt [At: LTR2 / Pzi: ~réz / E: de(s)- + cupru] (C.i. stereotipuri) A înlătura stratul de cupru depus galvanic.
decupráre sf [At: LTR2 / Pl: ~rắri / E: decupra] (D. stereotipuri) Înlăturare a stratului de cupru depus galvanic.
DECUPRÁ, decuprez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. – Pref. de- + cupru.
DECUPRÁ, decuprez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. – De(s)- + cupru.
decuprá (a ~) (a înlătura cuprul) (-cu-pra) vb., ind. prez. 3 decupreáză
decuprá vb. (sil. -pra), ind. prez. 1 sg. decupréz, 3 sg. și pl. decupreáză
decupráre s. f., g.-d. art. decuprării
DECUPRÁ vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. [Et. incertă].
DECUPRÁRE s.f. (Poligr.) Acțiunea de a decupra. [< decupra].
DECUPRÁ vb. tr. (poligr.) a înlătura stratul de cupru depus de stereotipe. (< de1- + cupra)

decuprare dex

Intrare: decupra
decupra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pra
Intrare: decuprare
decuprare substantiv feminin