decuplare definitie

2 intrări

21 definiții pentru decuplare

decupla vt [At: ENC. TEHN. 175 / Pzi: ~léz / E: fr découpler] (C.i. elementele unor sisteme tehnice) A desface legătura Si: deconecta.
decupláre sf [At: SOARE, MAȘ. 165 / Pl: ~lắri / E: decupla] Desfacere a legăturii între elementele unui sistem tehnic Si: deconectare.
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.; despre elementele unui cuplu) A dezlega, a desface. A decuplat vagoanele.
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla; desfacere, dezlegare.
decuplá (a ~) (a deconecta) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 decupleáză
decupláre (-cu-pla-) s. f., g.-d. art. decuplắrii; pl. decuplắri
decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupléz, 3 sg. și pl. decupleáză
decupláre s. f. → cuplare
DECUPLÁ vb. v. deconecta.
DECUPLÁRE s. v. deconectare.
A decupla ≠ a cupla
DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părțile unui cuplu). [< fr. découpler].
DECUPLÁRE s.f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla].
DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr. découpler)
A DECUPLÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. découpler
DECUPLA vb. (FIZ.) a deconecta. (A ~ un aparat electric.)
DECUPLARE s. (FIZ.) deconectare. (~ unui aparat electric.)

decuplare dex

Intrare: decupla
decupla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla
Intrare: decuplare
decuplare substantiv feminin