decupat definitie

25 definiții pentru decupat

decupá [At: TDRG / Pzi: ~péz / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.
decupát1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: decupa] 1-2 Decupare (1-2). 3 (Nob) Ramificare.
decupát2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: decupa] 1 Care a fost tăiat după un anumit contur sau după un anumit model. 2 Tăiat dintr-un tot sau dintr-un întreg. 3 Din care s-a tăiat o parte. 4 (Îs) Pantofi ~ați Pantofi fără ștaif, fixați de călcâi cu ajutorul unei barete.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.
DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
DECUPÁT1 s. n. Decupare. – V. decupa.
DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care au călcâiul descoperit, fără ștaif. – V. decupa. Cf. fr. découpé.
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere. ▭ Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.
DECUPÁT1 s. n. Decupare. Decupatul unei fotografii.
DECUPÁT2, -Ă, decupați, -te, adj. Tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi care nu au ștaif, ci numai o baretă.
decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză
decupát s. n.
decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză
decupát s. n.
DECUPÁT s. v. decupare.
DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
DECUPÁT s.n. Decupare. [< decupa].
DECUPÁT, -Ă adj. Tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ◊ Pantofi decupați = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. [Cf. fr. découpé].
DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)
DECUPÁT1 s. n. decupare. (< decupa)
DECUPÁT2, -Ă adj. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte. ♦ pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă. (< fr. découpé)
A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
DECUPAT s. decupaj, decupare. (~ unui profil de carton.)

decupat dex

Intrare: decupa
decupa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decupat (adj.)
decupat 1 adj. adjectiv
Intrare: decupat (s.n.)
decupat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular