Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru decupare

decup├í [At: TDRG / Pzi: ~p├ęz / E: fr d├ęcouper] 1 vt A t─âia urm├ónd un anumit contur sau model. 2 vt A t─âia dintr-un ├«ntreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.
decup├íre sf [At: LTR2 / Pl: ~pß║»ri / E: decupa] 1 T─âiere urm├ónd un anumit contur sau model Si: decupaj (1), decupat1 (1). 2 T─âiere dintr-un ├«ntreg Si: decupaj (2), decupat1 (2). 3 (Nob) Ramificare. 4 (Teh) T─âiere a unei piese metalice ├«n dou─â buc─â╚Ťi.
DECUP├ü, decupez, vb. I. Tranz. A t─âia buc─â╚Ťi dintr-o h├órtie, dintr-o stof─â etc. urm├ónd linia unui desen sau conturul unui model; a t─âia o parte dintr-un ├«ntreg. ÔÇô Din fr. d├ęcouper.
DECUP├üRE, decup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decupa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Tehn.) T─âiere a unei piese ├«n dou─â buc─â╚Ťi; t─âiere a unui obiect dup─â o form─â dat─â. ÔÇô V. decupa.
DECUP├ü, decupez, vb. I. Tranz. A t─âia buc─â╚Ťi dintr-o h├órtie, dintr-o stof─â etc. urm├ónd linia unui desen sau conturul unui model; a t─âia o parte dintr-un ├«ntreg. ÔÇô Din fr. d├ęcouper.
DECUP├üRE, decup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decupa ╚Öi rezultatul ei; decupat1, decupaj (1). ÔÖŽ (Tehn.) T─âiere a unei piese ├«n dou─â buc─â╚Ťi; t─âiere a unui obiect dup─â o form─â dat─â. ÔÇô V. decupa.
DECUP├ü, decupez, vb. I. Tranz. A t─âia ├«n mai multe buc─â╚Ťi (o h├«rtie, o stof─â etc.) urm├«nd linia unui desen sau conturul unui model; a t─âia o parte dintr-un ├«ntreg. A decupa litere. Ôľş Filip ├«i silea pe redactori, ├«n fiecare sear─â, s─â-╚Öi decupeze contribu╚Ťia la gazet─â ╚Öi s-o pun─â ├«n plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examin├«nd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.
DECUP├üRE, decup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decupa. Decuparea literelor. ÔÖŽ (Tehn.) T─âierea unei piese ├«n dou─â buc─â╚Ťi; t─âierea unui obiect dup─â o form─â dat─â.
decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză
decupáre (tăiere) s. f., g.-d. art. decupắrii; pl. decupắri
decup├í vb., ind. prez. 1 sg. decup├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decupe├íz─â
decupáre s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări
DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)
DECUP├ü vb. I. tr. A t─âia (o h├órtie, o stof─â etc.) dup─â conturul unui model; a t─âia o parte dintr-un ├«ntreg. [< fr. d├ęcouper].
DECUP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decupa; decupaj; decupat. ÔÖŽ (Tehn.) T─âiere a unei piese ├«n dou─â buc─â╚Ťi; t─âiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ÔÖŽ T─âiere a foilor de furnir dintr-un bu╚Ötean. [< decupa].
DECUP├ü vb. I. tr. a t─âia un material dup─â un contur dat; a t─âia o parte dintr-un ├«ntreg. II. tr., refl. a (se) deta╚Öa (I, 1). (< fr. d├ęcouper)
A DECUP├ü ~├ęz tranz. 1) (figuri, desene) A t─âia dup─â un anumit model sau contur desenat pe h├órtie sau pe stof─â. 2) (p─âr╚Ťi, buc─â╚Ťi). A t─âia dintr-un ├«ntreg. /<fr. d├ęcouper
DECUPARE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)

Decupare dex online | sinonim

Decupare definitie

Intrare: decupa
decupa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decupare
decupare substantiv feminin