decroma vt [At: LTR2 / Pzi: ~méz / E: de(s)- + croma] (C.i. forme de tipar) A înlătura stratul de crom.

decromát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decroma] Decromare.

decromát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: decroma] (D. forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus.

DECROMÁ, decromez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. – Pref. de- + croma.

DECROMÁT, -Ă, decromați, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. – V. decroma.

DECROMÁ, decromez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. – De(s)- + croma.

DECROMÁT, -Ă, decromați, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. – V. decroma.

decromá (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decromeáză

decromá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroméz, 3 sg. și pl. decromeáză

DECROMÁ vb. I. tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. [< de- + croma].

DECROMÁ vb. tr. a înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. (< fr. déchromer)

A DECROMÁ ~éz tranz. (forme de tipar) A curăța de stratul de crom depus. /de[s] + a croma