Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru decro╚Öare

decro╚Ö├í [At: VINEA, L. I, 168 / Pzi: ~╚Ö├ęz / E: fr d├ęcrocher] 1 vt (C.i. obiecte, piese etc.) A desprinde din locul ├«n care a fost ag─â╚Ťat. 2 vt A deconecta telefonul prin deplasarea receptorului de la locul lui. 3 vr (D. aparate, ma╚Öini electrice) A ie╚Öi din regimul de func╚Ťionare normal. 4 vr (D. straturi geologice) A se deplasa ├«n plan orizontal de-a lungul unei sp─ârturi.
decro╚Ö├íre sf [At: ONCESCU, G. 149 / Pl: ~╚Öß║»ri / E: decro╚Öa] 1 Desprindere a unui obiect din locul ├«n care a fost ag─â╚Ťat Si: decro╚Öaj (1). 2 Deconectare a telefonului prin deplasarea receptorului de la locul lui Si: decro╚Öaj (2). 3 Ie╚Öire a unor aparate electrice din regimul de func╚Ťionare normal Si: decro╚Öaj (3). 4 (Glg) Fractur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â de-a lungul c─âreia s-a produs deplasarea orizontal─â a straturilor Si: decro╚Öaj (4).
DECRO╚ś├ü, decro╚Öez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost ag─â╚Ťat. 2. Refl. (Despre ma╚Öini electrice) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa ├«n plan orizontal de-a lungul unei sp─ârturi. ÔÇô Din fr. d├ęcrocher.
DECRO╚ś├üRE, decro╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decro╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Geol.) Fractur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â de-a lungul c─âreia se decro╚Öeaz─â (3) stratele. ÔÇô V. decro╚Öa.
DECRO╚ś├ü, decro╚Öez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost ag─â╚Ťat. 2. Refl. (Despre o ma╚Öin─â electric─â) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa ├«n plan orizontal de-a lungul unei sp─ârturi. ÔÇô Din fr. d├ęcrocher.
DECRO╚ś├üRE, decro╚Ö─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decro╚Öa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Geol.) Fractur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â de-a lungul c─âreia se decro╚Öeaz─â (3) stratele. ÔÇô V. decro╚Öa.
DECRO╚ś├ü, decro╚Öez, vb. I. (Tehn.) 1. Tranz. A desprinde un obiect de c├«rligul de care este ag─â╚Ťat. 2. Refl. (Despre o ma╚Öin─â electric─â) A ie╚Öi din regimul normal de func╚Ťionare, ├«n urma pierderii vitezei, ╚Öi a se opri din mers.
DECRO╚ś├üRE, decro╚Ö─âri, s. f. (Tehn.) Ac╚Ťiunea de a (se) decro╚Öa ╚Öi rezultatul ei.
decro╚Ö├í (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decro╚Öe├íz─â, 1 pl. decro╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â decro╚Ö├ęze; ger. decro╚Öß║ąnd
decroșáre (de-cro-) s. f., g.-d. art. decroșắrii; pl. decroșắri
decro╚Ö├í vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decro╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decro╚Öe├íz─â, 1 pl. decro╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decro╚Ö├ęze; ger. decro╚Ö├ónd
decroșáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroșării; pl. decroșări
DECRO╚ś├ü vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o ma╚Öin─â electric─â.)
DECRO╚ś├üRE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei ma╚Öini electrice.)
DECRO╚ś├ü vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din c├órligul ├«n care este ag─â╚Ťat. 2. refl. (Despre o ma╚Öin─â electric─â) A se opri din mers, a ie╚Öi din regimul de func╚Ťionare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -╚Öeaz─â, ger. -╚Ö├ónd. / < fr. d├ęcrocher].
DECRO╚ś├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) decro╚Öa ╚Öi rezultatul ei; decro╚Öaj. ÔÖŽ Fractur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â ├«n lungul c─âreia unul din compartimentele rezultate este deplasat ├«n sens orizontal. ÔÖŽ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau ├«mpingerea ├«nainte a unui element. [< decro╚Öa].
DECRO╚ś├ü vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost ag─â╚Ťat. II. refl. 1. (despre o ma╚Öin─â electric─â) a se opri din mers, a ie╚Öi din regimul de func╚Ťionare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. d├ęcrocher)
DECRO╚ś├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) decro╚Öa; decro╚Öaj. 2. fractur─â ├«n scoar╚Ťa terestr─â ├«n lungul c─âreia unul din compartimentele rezultate este deplasat ├«n sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau ├«mpingerea ├«nainte a unui element. (< decro╚Öa)
A DECRO╚ś├ü ~├ęz tranz. (obiecte ag─â╚Ťate sau prinse) A desprinde, a scoate din c├órlig (sau din cui), deta╚Ö├ónd. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. d├ęcrocher
DECRO╚śA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o ma╚Öin─â electric─â.)
DECRO╚śARE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei ma╚Öini electrice.)

Decroșare dex online | sinonim

Decroșare definitie

Intrare: decroșa
decroșa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cro-
Intrare: decroșare
decroșare substantiv feminin
  • silabisire: -cro-