Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru decreta

decreta vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~t├ęz ╚Öi 3 (├«nv) ~├ęt─â / E: fr d├ęcreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorit─â╚Ťi. 3 (Pex) A afirma ├«n mod senten╚Ťios ╚Öi categoric.
DECRET├ü, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hot─âr├«, a ordona prin decret. ÔÖŽ Fig. A declara ceva ├«n mod senten╚Ťios; a emite o p─ârere categoric─â. ÔÇô Din fr. d├ęcr├ęter.
DECRET├ü, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hot─âr├«, a ordona prin decret. ÔÖŽ Fig. A declara ceva ├«n mod senten╚Ťios; a emite o p─ârere categoric─â. ÔÇô Din fr. d├ęcr├ęter.
DECRET├ü, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret; a hot─âr├«, a ordona, a or├«ndui prin decret. Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne decreteaz─â:... B. O. 1953, 1. Poporul rom├«n decret─â... independen╚Ťa sa administrativ─â. CAMIL PETRESCU, B. 98. ÔÖŽ Fig. A declara ceva ├«n mod senten╚Ťios, a emite o p─ârere categoric─â. Ai mei... m─â decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce f─âcea era a╚Öa nes─âbuit ╚Öi f─âr─â de noim─â, c─â nu se putea s─â nu dai dreptate ob╚Öte╚Ötii p─âreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: decr├ęt─â.
decretá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decreteáză
decret├í vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decret├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decrete├íz─â; ger. decret├ónd
DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)
DECRET├ü vb. I. tr. A da un decret; a hot─âr├« prin decret. ÔÖŽ (Fig.) A declara senten╚Ťios ceva. [< fr. d├ęcr├ęter].
DECRET├ü vb. tr. 1. a da un decret; a hot─âr├« prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfaz─â, senten╚Ťios; a emite o p─ârere categoric─â. (< fr. d├ęcreter)
A DECRET├ü ~├ęz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara ├«n mod categoric; a exprima cu ton senten╚Ťios. /<fr. d├ęcr├ęter
decret├á v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printrÔÇÖun decret.
*decret├ęz v. tr. (fr. d├ęcr├ęter, d. d├ęcret, decret). Decid pin decret: a decreta o v├«nzare.
DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

Decreta dex online | sinonim

Decreta definitie

Intrare: decreta
decreta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cre-