Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru decret

decr├ęt sn [At: (a. 1748), BV II, 106 / V: (├«nv) dic~ / Pl: ~e ╚Öi (├«nv) ~uri / E: fr d├ęcret, lat decretum] 1 Act juridic emis de organul suprem al puterii de stat prin care se reglementeaz─â situa╚Ťii generale ╚Öi impersonale sau situa╚Ťii individuale concrete Si: (├«nv) ucaz. 2 (├Änv) Hot─âr├óre a providen╚Ťei. 3 (├Änv) Voin╚Ť─â a dumnezeirii.
DECR├ëT, decrete, s. n. Act prin care se stabilesc dispozi╚Ťii generale obligatorii sau prin care se reglementeaz─â anumite situa╚Ťii juridice. ÔÇô Din fr. d├ęcret, lat. decretum.
DECR├ëT, decrete, s. n. Act prin care se stabilesc dispozi╚Ťii obligatorii sau prin care se reglementeaz─â anumite situa╚Ťii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. ÔÇô Din fr. d├ęcret, lat. decretum.
DECR├ëT, decrete, s. n. (Jur.) Act emis de c─âtre puterea executiv─â a statului pentru a asigura func╚Ťionarea serviciilor publice sau executarea legilor; (la noi) act emis de Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale ├«n exercitarea atribu╚Ťiilor sale constitu╚Ťionale. V. decizie, hot─âr├«re, ordonan╚Ť─â. Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale convoac─â Marea Adunare Na╚Ťional─â prin decret. Ôľş S─âpt─âm├«na viitoare apare decretul. C. PETRESCU, C. V. 111.
decr├ęt (de-cret) s. n., pl. decr├ęte
decr├ęt-l├ęge (de-cret-) s. n., pl. decr├ęte-l├ęge
decr├ęt s. n. (sil. -cret), pl. decr├ęte
decr├ęt-l├ęge s. n. (sil. -cret), pl. decr├ęte-l├ęge
DECRÉT s. (JUR.) (înv.) ofis, pitac, ucaz. (~ al organului legiuitor.)
DECR├ëT s.n. Act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozi╚Ťii obligatorii sau prin care se reglementeaz─â anumite situa╚Ťii individuale. ÔŚŐ Decret-lege = act prin care guvernul legifereaz─â din proprie ini╚Ťiativ─â ├«n locul parlamentului. [Cf. fr. d├ęcret, lat. decretum].
DECR├ëT s. n. act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozi╚Ťii obligatorii generale sau prin care se reglementeaz─â anumite situa╚Ťii individuale. ÔÖŽ ~ -lege = decret cu putere de lege. (< fr. d├ęcret, lat. decretum)
DECR├ëT ~e n. Act oficial emis de organele superioare de stat, con╚Ťin├ónd o decizie prin care se reglementeaz─â situa╚Ťii generale sau individuale concrete. /<fr. d├ęcret, lat. decretum
decret n. 1. deciziune, ordin, eman├ónd dela vrÔÇÖo autoritate; 2. voin╚Ť─â divin─â: decretele Providen╚Ťei.
*decr├ęt n., pl. e (lat. de-cretum, d. d├ęcernere. V. decern, cern, dis- ╚Öi secret). Deciziune, ordin al unu─ş ╚Öef de stat or─ş ministru. Voin╚Ť─â divin─â: decretu lu─ş Dumneze┼ş. V. edict.
DECRET s. (JUR.) (înv.) ofis, pitac, ucaz. (~ al organului legiuitor.)
decr├ęt-l├ęge s. n. Decret cu putere de lege ÔŚŐ ÔÇ×Un decret-lege cu privire la crearea unei Cur╚Ťi constitu╚Ťionale superioare federale ╚Öi un acord asupra atribu╚Ťiilor pre╚Öedintelui Adun─ârii Federale au fost adoptate de c─âtre cea de-a patra reuniune a Consiliului preziden╚Ťial al Confedera╚Ťiei Republicilor Arabe.ÔÇŁ Sc. 25 VI 72 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×La Atena a fost dat publicit─â╚Ťii un decret-lege care stabile╚Öte data de 29 iulie pentru organizarea referendumului asupra modific─ârii Constitu╚Ťiei grece╚Öti din 1968.ÔÇŁ I.B. 13 VI 73 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Toate decretele-legi care vor fi emise de guvern vor fi supuse aprob─ârii Camerei deputa╚Ťilor.ÔÇŁ R.l. 24 XII 76 p. 6; v. ╚Öi 5 V 75 p. 6, Sc. 7 II 76 p. 8; v. ╚Öi preautonomie (din decret + lege; FC I 48, 58; DN3)

Decret dex online | sinonim

Decret definitie

Intrare: decret
decret substantiv neutru
  • silabisire: -cret
Intrare: decret-lege
decret-lege substantiv neutru
  • silabisire: de-cret-