decrepitudine definitie

13 definiții pentru decrepitudine

decrepitúdine sf [At: HELIADE, O. II, 384 / Pl: ~ni / E: fr décrépitude] Stare de slăbire excesivă și pierdere totală a forțelor fizice și intelectuale, care apare de obicei la bătrânețe avansată Si: ramolire, ramolisment. modificată
DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ♦ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.
DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ♦ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.
DECREPITÚDINE s. f. Stare de adîncă bătrînețe caracterizată prin slăbire excesivă, prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire. Trupul i-a păstrat ascuțimea minții intactă și rece, în ciuda anilor și a decrepitudinii. C. PETRESCU, O. P. I 173.
decrepitúdine (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitúdinii
decrepitúdine s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitúdinii
DECREPITÚDINE s. v. ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate.
DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude].
DECREPITÚDINE s. f. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment. ◊ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude)
DECREPITÚDINE ~i f. Lipsă de vigoare fizică (și intelectuală), provocată de bătrânețe înaintată; slăbiciune extremă. [Art. decrepitudinea; G.-D.decrepitudinii] /<fr. decrépitude
decrepitudine f. bătrânețe extremă, gârbovire.
*decrepitúdine f. (d. decrepitș fr. décrépitude). Mare slăbiciune produsă de bătrîneță, hodorogeală.
decrepitudine s. v. RAMOLEALĂ. RAMOLIRE. RAMOLISMENT. SENILITATE.

decrepitudine dex

Intrare: decrepitudine
decrepitudine substantiv feminin
  • silabisire: -cre-