decorticat definitie

2 intrări

18 definiții pentru decorticat

decortica vt [At: LM / V: (înv) desc~ / Pzi: ~chéz / E: fr décortiquer, lat decorticare] 1 (C.i. boabe de cereale, anumite fructe etc.) A înlătura cortexul pentru a face să fie comestibil Si: a descoji. 2 (C. i. arbori) A înlătura scoarța pentru a îndepărta insectele sau ouăle de insecte vătămătoare. 3-4 (Med; c.i. membrana care învelește un organ) A înlătura (total sau) parțial prin mijloace chirurgicale.
decorticát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decortica] 1-3 Decorticare (1-3).
decorticát2, ~ă a [At: ENC. AGR. / Pl: ~ați, ~e / E: decortica] 1 (D. boabe de cereale, fructe etc.) Căruia i s-a înlăturat coaja, pentru a deveni comestibil. 2 (D. arbori) Care a fost curățat de coajă, pentru a se îndepărta insectele și ouăle de insecte dăunătoare. 3 (Med; d. organe) Căruia i s-a înlăturat prin mijloace chirurgicale membrana exterioară.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
DECORTICÁT, -Ă, decorticați, -te, adj. (Despre semințe, fructe) Descojit2. – V. decortica.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
DECORTICÁT, -Ă, decorticați, -te, adj. (Despre semințe, fructe) Descojit2. – V. decortica.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul.
DECORTICÁT, -Ă, decorticați, -te, adj. Curățat de coajă. V. descojit. Boabe decorticate.
decorticá (a ~) vb., ind. prez. 3 decorticheáză
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. și pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decortichéze; ger. decorticând
decorticát adj. m., pl. decorticáți; f. sg. decorticátă, pl. decorticáte
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].
DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)
A DECORTICÁ ~chéz tranz. 1) (semințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare
*decórtic, a vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.
DECORTICA vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

decorticat dex

Intrare: decortica
decortica verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decorticat
decorticat adjectiv