decorticare definitie

2 intrări

22 definiții pentru decorticare

decortica vt [At: LM / V: (înv) desc~ / Pzi: ~chéz / E: fr décortiquer, lat decorticare] 1 (C.i. boabe de cereale, anumite fructe etc.) A înlătura cortexul pentru a face să fie comestibil Si: a descoji. 2 (C. i. arbori) A înlătura scoarța pentru a îndepărta insectele sau ouăle de insecte vătămătoare. 3-4 (Med; c.i. membrana care învelește un organ) A înlătura (total sau) parțial prin mijloace chirurgicale.
decorticáre sf [At: DLR / Pl: ~cắri / E: decortica] 1 Înlăturare a cortexului boabelor de cereale, anumitor fructe etc. pentru a le face comestibile Si: decorticat1 (1), decorticație (1), descojire. 2 Curățare de scoarță a arborilor pentru îndepărtarea insectelor sau a ouălor de insecte vătămătoare Si: decorticat1 (2), decorticație (2), descojire. 3 (Med) Înlăturare (totală sau parțială) a membranei care învelește un organ, prin mijloace chirurgicale Si: decorticat1 (3), decorticație (3), descojire.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
DECORTICÁRE, decorticări, s. f. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. ♦ Curățare de scoarță a arborilor pentru distrugerea insectelor dăunătoare și a ouălor lor. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a unui organ de învelișul său fîbros, normal sau patologic. – V. decortica.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
DECORTICÁRE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul.
DECORTICÁRE s. f. (În industria alimentară) Operație de curățire a cojii grăunțelor pentru a putea fi consumate. Decorticarea orezului. ♦ (Hort.) Operație de curățire a scoarței arborilor cu scopul de a stîrpi insectele vătămătoare și ouăle lor. ♦ (Med.) Operație de înlăturare a unei membrane îngroșate care învelește un organ. Decorticarea rinichiului.
decorticá (a ~) vb., ind. prez. 3 decorticheáză
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticắrii; pl. decorticắri
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. și pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decortichéze; ger. decorticând
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
DECORTICÁRE s. decorticație. (~ orezului.)
DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].
DECORTICÁRE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [< decortica].
DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)
A DECORTICÁ ~chéz tranz. 1) (semințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare
*decórtic, a vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.
*decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.
DECORTICA vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
DECORTICARE s. decorticație. (~ orezului.)

decorticare dex

Intrare: decortica
decortica verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decorticare
decorticare substantiv feminin