decorațiune definitie

20 definiții pentru decorațiune

decorație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décoration, lat decoratio, -onis] 1 Distincție (ordin, medalie) care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o anumită activitate, pentru fapte eroice sau pentru servicii excepționale aduse unui stat. 2-3 (Acțiune sau) artă de a împodobi clădiri, săli, obiecte etc. 4 (Ccr) Totalitate a obiectelor care servesc la împodobire.
decorațiúne sf vz decorație
DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse țării. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiúne s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.
DECORAȚIÚNE s. f. v. decorație.
DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiúne s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.
DECORAȚIÚNE s. f. v. decorație.
DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Insignă, semn de distincție conferit unei persoane sau unui colectiv, pentru evidențiere în muncă, pentru o faptă eroică sau pentru alte servicii aduse statului. [Prezidiul Marii Adunări Naționale] instituie decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. Ambasadorul are să vă prindă personal decorația în piept? CAMIL PETRESCU, T. III 294. 2. (Rar) Acțiunea de a decora și rezultatul ei (v. decorare); (concretizat) totalitatea obiectelor care servesc la decorare. – Variantă: decorațiúne (pronunțat -ți-u-) (CAMIL PETRESCU, T. III 522) s. f.
DECORAȚIÚNE s. f. v. decorație.
decoráție (-ți-e) s. f., art. decoráția (-ți-a), g.-d. art. decoráției; pl. decoráții, art. decoráțiile (-ți-i-)
*decorațiúne (-ți-u-) s. f., art. decorațiúnea, g.-d. art. decorațiúnii; pl. decorațiúni, art. decorațiúnile
decoráție s. f. (sil. -ți-e), art. decoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. decoráției; pl. decoráții, art. decoráțiile (sil. -ți-i-)
DECORÁȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.) 3. v. podoabă. 4. v. împodobire.
DECORÁȚIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidențiere în muncă etc. 2. Arta și tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. [Gen. -iei, var. decorațiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio].
DECORAȚIÚNE s.f. v. decorație.
DECORÁȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio)
DECORÁȚIE1 ~i f. 1) Arta executării decorurilor. 2) rar v. DECOR. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis
DECORÁȚIE2 ~i f. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis
decorați(un)e f. 1. acțiunea de a decora, de a orna; 2. ornament de pictură, de sculptură; 3. reprezentarea locului unde se petrece o acțiune dramatică; 4. semn de distincțiune dat de un suveran: Steaua României.
*decorațiúne f. (lat. decoratio, – ónis). Înfrumusețare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente locu unde s’a petrecut acțiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuĭva de un șef de stat ca recompensă. – Și -áție.
DECORAȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.) 3. decor, ornament, ornamentație. podoabă, (pop.) împodobire, zurzur. (Un obiect de ~.) 4. decorare, gătire, împodobire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (Execută ~ unui interior.)

decorațiune dex

Intrare: decorație
decorațiune
decorație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
Intrare: decorațiune
decorațiune