decor definitie

15 definiții pentru decor

decór sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr décor] 1 Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. 2 (Pex) Cadru, ambianță în care se desfășoară o acțiune. 3 (Fig) Mediu de viață. 4 (Ccr) Obiect care servește pentru crearea unui decor (1). 5 (Pex) Obiect decorativ. 6 (Csc) Ornamentație interioară sau exterioară a unei săli, a unei clădiri, a unui obiect.
DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor.
DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor.
DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de pînze pictate, paravane mobile și alte obiecte care servesc la crearea cadrului unei piese de teatru pe scenă. Decorul reprezintă grădina unei mînăstiri. ISAC, O. 147. Decorul piesei, același ca în toate actele. MACEDONSKI, O. II 280. Greul era teatrul romîn pentru care trebuia creat tot: decoruri, piese, personal etc. NEGRUZZI, S. I 342. ♦ Fig. Cadru, fundal, ambianță, loc în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. E numai alb, Ca-ntr-un decor alpin. CAMIL PETRESCU, V. 98. Tu dai naturii palide decoruri. CAZIMIR, L. U. 38. Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pădurile în lături și un minunat decor de stînci se înalță în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 415. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; totalitatea ornamentelor, podoabelor care servesc la înfrumusețarea interiorului sau exteriorului unei clădiri, unei săli etc.
decór s. n., pl. decóruri
decór s. n., pl. decóruri
DECÓR s. 1. cadru, scenă, (rar) scenărie. (~ul reprezintă o pădure.) 2. v. podoabă.
DECÓR s. v. cadru, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.
DECÓR s.n. 1. Totalitatea pânzelor pictate, a paravanelor, a mobilelor și a altor obiecte folosite pentru a crea cadrul în care se joacă o piesă pe scenă sau o scenă de film. ♦ (Fig.) Cadru, ambianță; peisaj, tablou. 2. Podoabă, ornament; ornamentație. [< fr. décor].
DECÓR s. n. 1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfășoară un spectacol, un balet, un film. 2. (fig.) cadru, ambianță; peisaj, tablou. 3. podoabă, ornament; ornamentație. (< fr. décor)
DECÓR ~uri n. 1) Totalitate a obiectelor și a pânzelor pictate, folosite pentru a crea cadrul necesar desfășurării acțiunii într-un spectacol sau film. 2) fig. Ansamblu de împrejurări în care se desfășoară o acțiune. 3) Ansamblu de elemente care servesc pentru a împodobi clădiri, interioare etc.; ornamentație. /<fr. décor
decor n. 1. ceea ce servă a decora; 2. pictările, obiectele ce decorează scena unui teatru.
*decór n., pl. urĭ (fr. décor, d. décorer, a decora). Lucrurĭ cu care se decorează, se ornează. Pl. Picturile și alte lucrurĭ care decorează scena unuĭ teatru.
DECOR s. 1. scenă, (rar) scenărie. (~ reprezintă o pădure.) 2. decorație, ornament, ornamentație, podoabă, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.)
decor s. v. CADRU. PEISAJ. PRIVELIȘTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE.

decor dex

Intrare: decor
decor substantiv neutru