decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~téz / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).

decopertáre sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~tắri / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperișului unei construcții Si: decopertat1 (1), decopertă (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață) Si: decopertat1 (2), decopertă (2).

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Pref. de- + coperta.

DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.

DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta.

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des1- + coperta.

DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.

DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta.

*decopertá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoperteáză

*decopertáre s. f., g.-d. art. decopertắrii; pl. decopertắri

decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză

decopertáre s.f., pl. decopertări

DESCOPERTÁ vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].

DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)

A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.

decopertá vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)

decopertáre s. f. ♦ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare.” R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire. ♦ 2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)