Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru decopertare

decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~t├ęz / E: des- + coperta] 1 A desface acoperi╚Öul unei construc╚Ťii. 2 (Spc) A dezveli un z─âc─âm├ónt (care se exploateaz─â la suprafa╚Ť─â).
decopert├íre sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~tß║»ri / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperi╚Öului unei construc╚Ťii Si: decopertat1 (1), decopert─â (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui z─âc─âm├ónt (care se exploateaz─â la suprafa╚Ť─â) Si: decopertat1 (2), decopert─â (2).
DECOPERT├ü, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperi╚Öul unei construc╚Ťii. ÔÖŽ Spec. A dezveli un z─âc─âm├ónt (care se exploateaz─â la suprafa╚Ť─â). [Var.: descopert├í vb. I] ÔÇô Pref. de- + coperta.
DECOPERT├üRE, decopert─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decoperta. [Var.: descopert├íre s. f.] ÔÇô V. decoperta.
DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta.
DECOPERT├ü, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperi╚Öul unei construc╚Ťii. ÔÖŽ Spec. A dezveli un z─âc─âm├ónt (care se exploateaz─â la suprafa╚Ť─â). [Var.: descopert├í vb. I] ÔÇô Des1- + coperta.
DECOPERT├üRE, decopert─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decoperta. [Var.: descopert├íre s. f.] ÔÇô V. decoperta.
DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta.
*decopertá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoperteáză
*decopertáre s. f., g.-d. art. decopertắrii; pl. decopertắri
decopert├í vb., ind. prez.1 sg. decopert├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decoperte├íz─â
decopertáre s.f., pl. decopertări
DESCOPERT├ü vb. I. tr. (Geol.) A supune opera╚Ťiei de descopertare. [< fr. d├ęcoperter, cf. it. discopertare].
DECOPERT├ü vb. tr. 1. a desface acoperi╚Öul unei construc╚Ťii. 2. a dezveli un z─âc─âm├ónt (la suprafa╚Ť─â), ├«ndep─ârt├ónd rocile sterile. ÔŚŐ a ├«ndep─ârta partea superioar─â a solului, ├«n vederea execut─ârii unor lucr─âri de fundare sau nivelare. (dup─â it. discopertare)
A DECOPERT├ü ~├ęz tranz. 1) (case, cl─âdiri etc.) A lipsi de acoperi╚Ö. 2) (z─âc─âminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafa╚Ť─â. /des- + a coperta.
decopert├í vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construc╚Ťie ÔŚŐ ÔÇ×├Än partea de bloc care va fi consolidat─â, se decoperteaz─â grinzile.ÔÇŁ I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)
decopert├íre s. f. ÔÖŽ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construc╚Ťii, spre a ajunge la structura de rezisten╚Ť─â ÔŚŐ ÔÇ×Nu se analizeaz─â numai elementele care eviden╚Ťiaz─â avarii ci ├«ntreaga rezisten╚Ť─â a imobilului. Pe de alt─â parte, trebuie cunoscut─â structura acestei case, ceea ce se poate afla ├«n cazul blocurilor vechi ÔÇô doar prin decopertare.ÔÇŁ R.l. 20 IV 77 p. 1; v. ╚Öi c─âm─â╚Öuire. ÔÖŽ 2. (mine) Dezvelirea unui z─âc─âm├ónt care se exploateaz─â la suprafa╚Ť─â ÔŚŐ ÔÇ×Lucr─ârile de decopertare au ├«nceput ├«n 1976, iar trei ani mai t├órziu a ├«nceput ├«nc─ârcatul c─ârbunelui ├«n basculante.ÔÇŁ R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)

Decopertare dex online | sinonim

Decopertare definitie

Intrare: decoperta
decoperta verb grupa I conjugarea a II-a
descoperta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decopertare
decopertare substantiv feminin