Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru decontractare

decontract├í vr [At: DN3 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcontracter] 1 (D. mu╚Öchi) A-╚Öi reveni la pozi╚Ťia relaxat─â dup─â o contrac╚Ťie. 2 (D. oameni) A se destinde.
decontract├íre sf [At: DN3 / Pl: ~tß║»ri / E: decontracta] 1 Revenire a mu╚Öchilor la pozi╚Ťia relaxat─â dup─â o contrac╚Ťie Si: decontractat1 (1), decontrac╚Ťie. 2 Destindere.
DECONTRACT├ü, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mu╚Öchi) A-╚Öi reveni ├«n pozi╚Ťie relaxat─â dup─â o contrac╚Ťie. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni) A se destinde. ÔÇô Din fr. d├ęcontracter.
DECONTRACT├üRE, decontract─âri, s. f. Faptul de a se decontracta. ÔÇô V. decontracta.
DECONTRACT├ü, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mu╚Öchi) A-╚Öi reveni dup─â o contrac╚Ťie. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni) A se destinde. ÔÇô Din fr. d├ęcontracter.
DECONTRACT├üRE, decontract─âri, s. f. Faptul de a se decontracta. ÔÇô V. decontracta.
*decontractá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se decontracteáză
decontract├í vb., ind. prez.1 sg.decontract├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decontracte├íz─â
DECONTRACT├ü vb. I. tr., refl. A face s─â ├«nceteze contrac╚Ťia unui mu╚Öchi; a (se) destinde, a (se) relaxa. [< fr. d├ęcontracter].
DECONTRACT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) decontracta; destindere, relaxare (a mu╚Öchilor); decontracturare, decontrac╚Ťie. [< decontracta].
DECONTRACT├ü vb. refl. 1. (despre mu╚Öchi) a-╚Öi reveni dup─â o contrac╚Ťie. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. d├ęcontracter)

Decontractare dex online | sinonim

Decontractare definitie

Intrare: decontracta
decontracta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decontractare
decontractare