Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru decontare

decont├í [At: DEX / Pl: ~tez / E: fr decompter] 1 A justifica detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). 2 A ├«napoia banii cheltui╚Ťi ├«n contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca ├«n p─âr╚Ťile componente o sum─â cheltuit─â sau care urmeaz─â a fi cheltuit─â.
decont├íre sf [At: DEX / Pl: ~tß║»ri / E: deconta] 1 Justificare detaliat─â, pe baz─â de acte, a ├«ntrebuin╚Ť─ârii unei sume (primite) Si: decontat1 (1). 2 ├Änapoiere a banilor cheltui╚Ťi ├«n contul unei persoane fizice sau juridice Si: decontat1 (2). 3 (Rar) Decont (3).
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). ÔÇô Din fr. d├ęcompter.
DECONT├üRE, decont─âri, s. f. Faptul de a deconta; opera╚Ťie contabil─â prin care se justific─â ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume primite; decont. ÔÇô V. deconta.
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). ÔÇô Din fr. d├ęcompter.
DECONT├üRE, decont─âri, s. f. Faptul de a deconta; opera╚Ťie contabil─â prin care se justific─â ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume primite; decont. ÔÇô V. deconta.
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume primite sau provenite dintr-o opera╚Ťie oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare.
DECONT├üRE, decont─âri, s. f. Faptul de a deconta; opera╚Ťie contabil─â prin care se justific─â ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume primite. Comisia de revizie verific─â ├«n mod am─ânun╚Ťit decont─ârile cu membrii gospod─âriei colective, dezv─âluie orice gre╚Öeal─â ├«n dauna membrilor sau a gospod─âriei ╚Öi gre╚Öelile ├«n calcularea zilelor-munc─â. STAT. GOSP. AGR. 47. Decont─ârile contabile anuale centralizate asupra execu╚Ťiei planurilor de venituri ╚Öi cheltuieli... se ├«ntocmesc ╚Öi se ├«nainteaz─â organelor financiare superioare. B. O. 1951, 764.
decontá (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 deconteáză
decontáre s. f., g.-d. art. decontắrii; pl. decontắri
decont├í vb., ind. prez. 1 sg. decont├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deconte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decont├ęze; ger. decont├ónd
decontáre s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
DECONTÁRE s. (FIN.) decont. (A face o ~.)
DECONT├ü vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o opera╚Ťie oarecare). [< fr. d├ęcompter].
DECONT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deconta ╚Öi rezultatul ei; decont. [< deconta].
DECONT├ü vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obliga╚Ťiile de plat─â prin conturile deschise la b─ânci, f─âr─â folosirea banilor ├«n numerar. (< fr. d├ęcompter)
A DECONT├ü ~├ęz tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. d├ęcompter

Decontare dex online | sinonim

Decontare definitie

Intrare: deconta
deconta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decontare
decontare substantiv feminin