deconsolidare definitie

14 definiții pentru deconsolidare

deconsolida vt [At: DEX / Pzi: ~dez / E: fr deconsolider] A face ca ceva să-și piardă soliditatea.
deconsolidáre sf [At: DEX / Pl: ~dắri / E: deconsolida] 1 Distrugere a solidității unui obiect, unei construcții. 2 (Spc) Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.
DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.
DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.
DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.
DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.
deconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconsolideáză
deconsolidáre s. f., g.-d. art. deconsolidắrii; pl. deconsolidắri
deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză
deconsolidáre s. f. → consolidare
DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].
DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].
DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)
DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)

deconsolidare dex

Intrare: deconsolida
deconsolida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deconsolidare
deconsolidare substantiv feminin