Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru deconsiliere

deconsilia vt [At: DEX / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: ctm fr d├ęconseiller + consiliu] A sf─âtui pe cineva s─â nu fac─â un anumit lucru.
deconsili├ęre sf [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: deconsilia] Sf─âtuire a cuiva s─â nu fac─â un anumit lucru.
DECONSILI├ü, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sf─âtui pe cineva s─â nu fac─â un anumit lucru. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. d├ęconseiller (prin apropiere de consiliu).
DECONSILI├ëRE, deconsilieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deconsilia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] ÔÇô V. deconsilia.
DECONSILI├ü, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sf─âtui pe cineva s─â nu fac─â un anumit lucru. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. d├ęconseiller, prin apropiere de consiliu.
DECONSILI├ëRE, deconsilieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deconsilia ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] ÔÇô V. deconsilia.
deconsili├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 deconsili├íz─â, 1 pl. deconsili├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â deconsili├ęze; ger. deconsili├şnd (-li-ind)
deconsili├ęre (-li-e-) s. f., g.-d. art. deconsili├ęrii; pl. deconsili├ęri
deconsili├í vb. Ôćĺ consilia
deconsili├ęre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. deconsili├ęrii; pl. deconsili├ęri
DECONSILI├ü vb. I. tr. A sf─âtui pe cineva s─â nu fac─â un anumit lucru. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / cf. fr. d├ęconseiller].
DECONSILI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia].
DECONSILI├ü vb. tr. a sf─âtui pe cineva s─â nu fac─â ceva. (< fr. d├ęconseiller)
A DECONSILI├ü ~├ęz tranz. (persoane) A sf─âtui s─â renun╚Ťe (la o inten╚Ťie); a disuada. /<fr. d├ęconseiller
*deconsili├ęz v. tr. (fr. d├ęconseiller). Desf─âtu─şesc. ÔÇô Se poate zice ╚Öi desc- ╚Öi disc-.

Deconsiliere dex online | sinonim

Deconsiliere definitie

Intrare: deconsilia
deconsilia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deconsiliere
deconsiliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-