deconsilia vt [At: DEX / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: ctm fr déconseiller + consiliu] A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.

deconsiliére sf [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: deconsilia] Sfătuire a cuiva să nu facă un anumit lucru.

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller (prin apropiere de consiliu).

DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.

DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.

deconsiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 deconsiliáză, 1 pl. deconsiliém (-li-em); conj. prez. 3 să deconsiliéze; ger. deconsiliínd (-li-ind)

deconsiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliéri

deconsiliá vb. → consilia

deconsiliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliéri

DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].

DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia].

DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)

A DECONSILIÁ ~éz tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. /<fr. déconseiller

*deconsiliéz v. tr. (fr. déconseiller). Desfătuĭesc. – Se poate zice și desc- și disc-.