Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru decongelare

decongel├í [At: DEX / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęcongeler] 1-2 vtr (D. un corp ├«nghe╚Ťat) A (se) topi la temperatura ambiant─â. 3 vt A aduce un corp congelat la starea dinaintea congel─ârii.
decongel├íre sf [At: DEX / Pl: ~lß║»ri / E: decongela] 1 Topire a unui corp ├«nghe╚Ťat la temperatura ambiant─â Si: decongelat1 (1), decongela╚Ťie (1). 2 Aducere a unui corp congelat la starea dinaintea congel─ârii Si: decongelat1 (2), decongela╚Ťie (2).
DECONGEL├ü, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiant─â. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o ├«nainte de congelare. ÔÇô Din fr. d├ęcongeler.
DECONGEL├üRE, decongel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decongela ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie sau proces prin care se restabilesc propriet─â╚Ťile ini╚Ťiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongela╚Ťie. ÔÇô V. decongela.
DECONGEL├ü, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiant─â. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o ├«nainte de congelare. ÔÇô Din fr. d├ęcongeler.
DECONGEL├üRE, decongel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decongela ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie sau proces prin care se restabilesc propriet─â╚Ťile ini╚Ťiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongela╚Ťie. ÔÇô V. decongela.
DECONGEL├ü, decongelez, vb. I. Tranz. A topi un corp sub temperatura ambiant─â. A decongela un ulei. ÔÖŽ A topi la o temperatur─â sub cea ambiant─â anumi╚Ťi componen╚Ťi ai unui corp. ÔŚŐ (Impropriu, complementul este corpul) A decongela carnea.
decongelá (a ~) vb., ind. prez. 3 decongeleáză
decongeláre s. f., g.-d. art. decongelắrii; pl. decongelắri
decongel├í vb., ind. prez. 1 sg. decongel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decongele├íz─â
decongel├íre s. f. Ôćĺ congelare
DECONGEL├üRE s. decongela╚Ťie. (~ c─ârnii.)
A decongela Ôëá a congela
DECONGEL├ü vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiant─â. ÔÖŽ (Tehn.) A aduce un corp congelat ├«n starea lui primitiv─â, normal─â; a dezghe╚Ťa. [< fr. d├ęcongeler].
DECONGEL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decongela ╚Öi rezultatul ei; decongela╚Ťie. [< decongela].
DECONGEL├ü vb. tr. a aduce ├«n starea ini╚Ťial─â un corp care a fost congelat. (< fr. d├ęcongeler)
A DECONGEL├ü ~├ęz tranz. (corpuri congelate) A readuce ├«n starea de p├ón─â la congelare. /<fr. d├ęcongeler
DECONGELARE s. decongela╚Ťie. (~ c─ârnii.)

Decongelare dex online | sinonim

Decongelare definitie

Intrare: decongela
decongela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decongelare
decongelare substantiv feminin