Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru decongelare

decongelá [At: DEX / Pzi: ~léz / E: fr décongeler] 1-2 vtr (D. un corp înghețat) A (se) topi la temperatura ambiantă. 3 vt A aduce un corp congelat la starea dinaintea congelării.
decongeláre sf [At: DEX / Pl: ~lắri / E: decongela] 1 Topire a unui corp înghețat la temperatura ambiantă Si: decongelat1 (1), decongelație (1). 2 Aducere a unui corp congelat la starea dinaintea congelării Si: decongelat1 (2), decongelație (2).
DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.
DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.
DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.
DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.
DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. A topi un corp sub temperatura ambiantă. A decongela un ulei. ♦ A topi la o temperatură sub cea ambiantă anumiți componenți ai unui corp. ◊ (Impropriu, complementul este corpul) A decongela carnea.
decongelá (a ~) vb., ind. prez. 3 decongeleáză
decongeláre s. f., g.-d. art. decongelắrii; pl. decongelắri
decongelá vb., ind. prez. 1 sg. decongeléz, 3 sg. și pl. decongeleáză
decongeláre s. f. → congelare
DECONGELÁRE s. decongelație. (~ cărnii.)
A decongela ≠ a congela
DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr. décongeler].
DECONGELÁRE s.f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelație. [< decongela].
DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr. décongeler)
A DECONGELÁ ~éz tranz. (corpuri congelate) A readuce în starea de până la congelare. /<fr. décongeler
DECONGELARE s. decongelație. (~ cărnii.)

Decongelare dex online | sinonim

Decongelare definitie

Intrare: decongela
decongela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decongelare
decongelare substantiv feminin