decongelá [At: DEX / Pzi: ~léz / E: fr décongeler] 1-2 vtr (D. un corp înghețat) A (se) topi la temperatura ambiantă. 3 vt A aduce un corp congelat la starea dinaintea congelării.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. A topi un corp sub temperatura ambiantă. A decongela un ulei. ♦ A topi la o temperatură sub cea ambiantă anumiți componenți ai unui corp. ◊ (Impropriu, complementul este corpul) A decongela carnea.

decongelá (a ~) vb., ind. prez. 3 decongeleáză

decongelá vb., ind. prez. 1 sg. decongeléz, 3 sg. și pl. decongeleáză

A decongela ≠ a congela

DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr. décongeler].

DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr. décongeler)

A DECONGELÁ ~éz tranz. (corpuri congelate) A readuce în starea de până la congelare. /<fr. décongeler