Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru deconectare

deconect├í [At: DEX / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęconnecter] 1 vt A suprima o conexiune ├«ntre dou─â circuite electrice. 2 vt A desface o leg─âtur─â dintre o ma╚Öin─â sau un aparat ╚Öi un circuit sau o re╚Ťea electric─â Si: a decupla. 3 vr (Fig; d. oameni) A se relaxa.
deconect├íre sf [At: DEX / Pl: ~tß║»ri / E: deconecta] 1 Suprimare a unei conexiuni ├«ntre dou─â circuite electrice Si: deconectat1 (1). 2 Desfacere a leg─âturii dintre o ma╚Öin─â sau un aparat ╚Öi un circuit sau o re╚Ťea electric─â Si: deconectat1 (2). 3 (Fig) Relaxare.
DECONECT├ü, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a dou─â conducte electrice. 2. Tranz. A desface o leg─âtur─â dintre o ma╚Öin─â sau un aparat electric ╚Öi un circuit sau o re╚Ťea electric─â; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. ÔÇô Din fr. d├ęconnecter.
DECONECT├üRE, deconect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deconecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deconecta.
DECONECT├ü, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a dou─â conducte electrice. 2. Tranz. A desface o leg─âtur─â dintre o ma╚Öin─â sau un aparat electric ╚Öi un circuit sau o re╚Ťea electric─â; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. ÔÇô Din fr. d├ęconnecter.
DECONECT├üRE, deconect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deconecta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deconecta.
DECONECTÁ, deconectez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A suprima o conexiune a unor conducte electrice.
DECONECT├üRE, deconect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deconecta.
deconectá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconecteáză
deconectáre s. f., g.-d. art. deconectắrii; pl. deconectắri
deconect├í vb., ind. prez. 1 sg. deconect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deconecte├íz─â
deconect├íre s. f. Ôćĺ conectare
DECONECTÁ vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)
DECONECTÁ vb. v. recrea
DECONECTÁRE s. (FIZ.) decuplare. (~ unui aparat electric.)
DECONECTÁRE s. v. recreare.
A deconecta Ôëá a conecta
Deconectare Ôëá conectare
DECONECT├ü vb. I. tr. 1. A suprima o conexiune a dou─â conducte electrice. ÔÖŽ A dezlega, a desprinde (odgoane). 2. refl. A se relaxa. [< fr. d├ęconnecter].
DECONECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deconecta ╚Öi rezultatul ei. [< deconecta].
DECONECT├ü vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o leg─âtur─â dintre o ma╚Öin─â sau un aparat electric ╚Öi un circuit sau o re╚Ťea electric─â; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr. d├ęconnecter)
A DECONECT├ü ~├ęz tranz. (aparate, ma╚Öini electrice etc.) A face s─â se deconecteze. /<fr. d├ęconnecter
A SE DECONECT├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre curentul electric) A ├«nceta s─â alimenteze un consumator, fiind ├«ntrerupt. 2) fig. (despre persoane) A deveni pu╚Ťin ├«ncordat; a se destinde; a se relaxa. /<fr. d├ęconnecter
DECONECTA vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)
deconecta vb. v. RECREA.
DECONECTARE s. (FIZ.) decuplare. (~ unui aparat electric.)
deconectare s. v. RECREARE.

Deconectare dex online | sinonim

Deconectare definitie

Intrare: deconecta
deconecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deconectare
deconectare substantiv feminin