Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru deconcertat

deconcerta vt [At: DEX / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęconcerter] (Liv; c.i. oameni) A face s─â-╚Öi piard─â siguran╚Ťa de sine Si: a tulbura, a z─âp─âci.
deconcert├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deconcerta] (Liv) Tulburat.
deconcertát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconcerta] (Liv) Deconcertare.
DECONCERT├ü, deconcertez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â cump─âtul, siguran╚Ťa de sine; a tulbura, a z─âp─âci. ÔÇô Din fr. d├ęconcerter.
DECONCERT├üT, -─é, deconcerta╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Tulburat, dezorientat, n─âucit. ÔÇô V. deconcerta.
DECONCERT├ü, deconcertez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â cump─âtul, siguran╚Ťa de sine; a tulbura, a z─âp─âci. ÔÇô Din fr. d├ęconcerter.
DECONCERT├üT, -─é, deconcerta╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) Tulburat, dezorientat, n─âucit. ÔÇô V. deconcerta.
DECONCERT├ü, deconcertez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â cump─âtul sau siguran╚Ťa de sine, a tulbura, a z─âp─âci. Faptul a deconcertat pe prin╚Ťul Bazil ╚śerban, care... a ├«nceput s─â se retrag─â. CAMIL PETRESCU, T. I 126.
DECONCERT├üT, -─é, deconcerta╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) Tulburat, z─âp─âcit, descump─ânit. Bine, dar Grigori╚Ť─â e ├«n divor╚Ť cu ea, Miroane! obiect─â d-na Constantinescu deconcertat─â. REBREANU, R. I 254.
deconcertá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 deconcerteáză
deconcert├í vb., ind. prez. 1 sg. deconcert├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deconcerte├íz─â
DECONCERTÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
DECONCERTÁT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
DECONCERT├ü vb. I. tr. A face s─â-╚Öi piard─â cump─âtul, siguran╚Ťa de sine; a z─âp─âci, a tulbura. [< fr. d├ęconcerter].
DECONCERT├üT, -─é adj. Tulburat, dezorientat, n─âucit. [Cf. fr. d├ęconcert├ę].
DECONCERT├ü vb. tr. a face s─â-╚Öi piard─â cump─âtul, siguran╚Ťa de sine; a dezorienta, a descump─âni. (< fr. d├ęconcerter)
DECONCERT├üT, -─é adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr. d├ęconcert├ę)
A DECONCERT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se deconcerteze. /<fr. d├ęconcerter
A SE DECONCERT├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi pierde echilibrul moral sau mintal; a se descump─âni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. d├ęconcerter
*deconcert├ęz v. tr. (fr. d├ęconcerter, d. concert, concert). Fac s─â-╚Öi peard─â cump─âtu, ├«ncurc, turbur: acest r─âspuns l-a deconcertat.
deconcerta vb. v. DERUTA. DESCUMPĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.
deconcertat adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. ZĂPĂCIT.

Deconcertat dex online | sinonim

Deconcertat definitie

Intrare: deconcerta
deconcerta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deconcertat
deconcertat adjectiv