Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru decompozi╚Ťie

decompozi╚Ťie sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr d├ęcomposition] 1 Separare a unui obiect ├«n elementele care ├«l alc─âtuiesc. 2 Determinare prin analiz─â a caracteristicilor unui obiect.
DECOMPOZ├Ź╚ÜIE, decompozi╚Ťii, s. f. Determinare, prin analiz─â sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confec╚Ťionarea unui obiect dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-un tricot. [Var.: decompozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęcomposition.
DECOMPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. decompozi╚Ťie.
DECOMPOZ├Ź╚ÜIE, decompozi╚Ťii, s. f. Determinare, prin analiz─â sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confec╚Ťionarea unui obiect dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-un tricot. [Var.: decompozi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. d├ęcomposition.
DECOMPOZI╚ÜI├ÜNE s. f. v. decompozi╚Ťie.
decompoz├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. decompoz├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. decompoz├ş╚Ťiei; pl. decompoz├ş╚Ťii, art. decompoz├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
decompoz├ş╚Ťie s. f. Ôćĺ compozi╚Ťie
DECOMPOZ├Ź╚ÜIE s.f. 1. Analiz─â a unei substan╚Ťe (mai ales a unei ╚Ťes─âturi) ├«n vederea cunoa╚Öterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozi╚Ťiune s.f. / cf. fr. d├ęcomposition].
DECOMPOZI╚ÜI├ÜNE s.f. v. decompozi╚Ťie.
DECOMPOZ├Ź╚ÜIE s. f. descompunere prin analiz─â a unei substan╚Ťe ├«n vederea cunoa╚Öterii ei. (< fr. d├ęcomposition)
DECOMPOZ├Ź╚ÜIE ~i f. Procedeu de determinare prin analiz─â sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confec╚Ťionarea unui obiect dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-un tricot. /<fr. d├ęcomposition

Decompozi╚Ťie dex online | sinonim

Decompozi╚Ťie definitie

Intrare: decompozi╚Ťie
decompozi╚Ťiune
decompozi╚Ťie substantiv feminin