decomandare definitie

2 intrări

14 definiții pentru decomandare

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~ánd / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.
decomandáre sf [At: DEX / Pl: ~dắri / E: decomanda] Anulare a unei comenzi, a unei invitații, a unui ordin Si: contramandare, decomandat1.
DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
DECOMANDÁRE, decomandări, s. f. Acțiunea de a decomanda. – V. decomanda.
DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
DECOMANDÁRE, decomandări, s. f. Acțiunea de a decomanda. – V. decomanda.
DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.
decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă
decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă
decomandáre s. f. → comandare
DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].
DECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a decomanda. [< decomanda].
DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)
A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander

decomandare dex

Intrare: decomanda
decomanda verb grupa I conjugarea I
Intrare: decomandare
decomandare substantiv feminin