Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru decomandare

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~├índ / E: fr d├ęcommander] A anula o comand─â, o invita╚Ťie, un ordin Si: a contramanda.
decomand├íre sf [At: DEX / Pl: ~dß║»ri / E: decomanda] Anulare a unei comenzi, a unei invita╚Ťii, a unui ordin Si: contramandare, decomandat1.
DECOMAND├ü, decom├índ, vb. I. Tranz. A anula o comand─â, o invita╚Ťie, un ordin; a contramanda. ÔÇô Din fr. d├ęcommander.
DECOMAND├üRE, decomand─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decomanda. ÔÇô V. decomanda.
DECOMAND├ü, decom├índ, vb. I. Tranz. A anula o comand─â, o invita╚Ťie, un ordin; a contramanda. ÔÇô Din fr. d├ęcommander.
DECOMAND├üRE, decomand─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decomanda. ÔÇô V. decomanda.
DECOMAND├ü, decom├índ, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A anula o comand─â.
decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă
decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă
decomand├íre s. f. Ôćĺ comandare
DECOMAND├ü vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comand─â, un ordin, o invita╚Ťie). [P.i. decom├índ. / < fr. d├ęcommander].
DECOMAND├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decomanda. [< decomanda].
DECOMAND├ü vb. tr. a contramanda, a anula (o comand─â, o invita╚Ťie). (< fr. d├ęcommander)
A DECOMAND├ü decom├índ tranz. rar (dispozi╚Ťii oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. d├ęcommander

Decomandare dex online | sinonim

Decomandare definitie

Intrare: decomanda
decomanda verb grupa I conjugarea I
Intrare: decomandare
decomandare substantiv feminin