decolteu definitie

9 definiții pentru decolteu

decoltéu sn [At: DEX / V: (înv) ~ sf / Pl: ~uri și ~ée / E: fr décolleté] 1 Răscroială de diferite forme în jurul gâtului la o bluză, rochie etc. 2 Parte a corpului care rămâne descoperită din decolteu (1).
DECOLTÉU, decolteuri, s. n. Partea răscroită în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. ♦ Parte a gâtului și a umerilor la femei care rămâne descoperită prin decolteu. – Din fr. décolleté.
DECOLTÉU, decolteuri, s. n. Răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. ♦ Parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeiești. – Din fr. décolleté.
DECOLTÉU, decolteuri, s. n. Partea decoltată a unei haine femeiești. ♦ Parte a corpului care apare datorită răscroielii decoltate a unei haine femeiești.
decoltéu s. n., art. decoltéul; pl. decoltéuri
decoltéu s. n., art. decoltéul; pl. decoltéuri
DECOLTÉU s.n. Partea decoltată a unei haine femeiești. ♦ Parte a corpului care apare din răscroiala de la gât a unei haine femeiești. [Pl. -uri. / < fr. décolleté].
DECOLTÉU s. n. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești. ◊ partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei. (< fr. décolleté)
DECOLTÉU ~ri n. 1) Răscroială adâncită în jurul gâtului (la o haină femeiască). 2) Parte a corpului care rămâne descoperită datorită răscroielii adâncite din jurul gâtului la o haină. /<fr. décolleté

decolteu dex

Intrare: decolteu
decolteu substantiv neutru