decoltare definitie

2 intrări

14 definiții pentru decoltare

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.
decoltáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decolta] 1 Răscroire a unui obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii Si: decoltaj (1), decoltat1 (1). 2 Croire a unei haine astfel încât să aibă decolteu Si: decoltaj (2), decoltat1 (2).
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.
decoltá (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decolteáză
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. și pl. decolteáză
decoltáre s. f., pl. decoltări
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
DECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a decolta; răscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta].
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț).
A DECOLTÁ ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter
*decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.

decoltare dex

Intrare: decolta
decolta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoltare
decoltare substantiv feminin