Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru decoltare

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcolleter] 1 A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) l─âs├ónd la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o hain─â astfel ├«nc├ót s─â aib─â decolteu.
decoltáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decolta] 1 Răscroire a unui obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii Si: decoltaj (1), decoltat1 (1). 2 Croire a unei haine astfel încât să aibă decolteu Si: decoltaj (2), decoltat1 (2).
DECOLT├ü, decoltez, vb. I. Tranz. A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) ├«n jurul g├ótului, ad├óncind uneori t─âietura ├«n fa╚Ť─â, ├«n spate sau peste umeri. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLT├ü, decoltez, vb. I. Tranz. A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) ├«n jurul g├ótului, ad├óncind uneori t─âietura ├«n fa╚Ť─â, ├«n spate sau peste umeri. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.
decoltá (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decolteáză
decolt├í (a r─âscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decolt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolte├íz─â
decoltáre s. f., pl. decoltări
DECOLT├ü vb. I. tr. A croi (o rochie, o hain─â etc.) ├«n a╚Öa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori ╚Öi a spatelui) s─â r─âm├ón─â descoperit─â; a r─âscroi mult ├«n jurul g├ótului o rochie, o hain─â etc. [< fr. d├ęcolleter].
DECOLT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decolta; r─âscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta].
DECOLT├ü vb. tr. a croi (o rochie, o hain─â etc.) ├«n a╚Öa fel ca o parte a pieptului, a umerilor ╚Öi a spatelui s─â r─âm├ón─â descoperite. (< fr. d├ęcolleter)
decolt├í (decolt├ęz, decolt├ít), vb. ÔÇô A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte. Fr. d├ęcolleter. ÔÇô Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (r─âscroit; ├«ndr─âzne╚Ť).
A DECOLT├ü ~├ęz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. d├ęcolleter
*decolt├ęz v. tr. (fr. d├ęcolleter, d. col, cou, la╚Ť, collum, g├«t). Las neacoperit g├«tu ╚Öi umeri─ş: a decolta o dam─â. Scot guleru ╚Öi p─âr╚Ťile care acoper─â umeri─ş: a decolta o rochie.

Decoltare dex online | sinonim

Decoltare definitie

Intrare: decolta
decolta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoltare
decoltare substantiv feminin