Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru decolorat

decolor├í [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęcolorer] 1-2 vtr (D. ╚Ťes─âturi) (A deveni sau) a face s─â devin─â lipsit de culoare, datorit─â sp─âl─ârii, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face s─â devin─â ╚Öters, insignifiant. 5-6 vt A ├«nl─âtura (total sau) par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou, p─âr etc. folosind decoloran╚Ťi.
decolorát1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decolora] 1-2 Decolorare (1,3).
decolor├ít2, ~─â a [At: PROT.-POP., N. D. / V: desc~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: decolora] 1 (D. ╚Ťes─âturi) Care ╚Öi-a pierdut culoarea datorit─â sp─âl─ârii, soarelui etc. 2 (Fig) Care ╚Öi-a pierdut importan╚Ťa, relevan╚Ťa. 3 Care a fost tratat cu substan╚Ťe decolorante ├«n vederea purific─ârii, albirii, revopsirii, imprim─ârii etc.
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â culoarea ├«n urma expunerii la soare, la sp─âlat etc. ÔÖŽ A c─âp─âta sau a face s─â capete o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â; fig. a deveni sau a face s─â devin─â insignifiant; a p─âli. 2. Tranz. A ├«nl─âtura total sau par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, de pe un tablou etc. ÔÇô Din fr. d├ęcolorer, lat. decolorare.
DECOLOR├üT, -─é, decolora╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut total sau par╚Ťial culoarea; care are o culoare ╚Ötears─â, deschis─â; fig. (despre abstracte) insignifiant, palid, ╚Öters. ÔÇô V. decolora.
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre ╚Ťes─âturi) A-╚Öi pierde culoarea, a ie╚Öi (6) (de soare, la sp─âlat etc.) ÔÖŽ A c─âp─âta o culoare ╚Ötears─â, mai deschis─â; fig. (despre abstracte) a se ╚Öterge, a p─âli. 2. Tranz. A ├«nl─âtura total sau par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc. ÔÇô Din fr. d├ęcolorer, lat. decolorare.
DECOLOR├üT, -─é, decolora╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut total sau par╚Ťial culoarea; care are o culoare ╚Ötears─â, deschis─â; fig. (despre abstracte) palid, ╚Öters. ÔÇô V. decolora.
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre ╚Ťes─âturi) A-╚Öi pierde culoarea (prin sp─âlare repetat─â, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decoloreaz─â. ANGHEL, PR. 3. ÔÖŽ A c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â, mai pu╚Ťin vie. (Fig.) Pe urm─â, noaptea din geam s-a f─âcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rou─â. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorar─â ╚Öi murir─â. IBR─éILEANU, A. 192. ├Än rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari ╚Öi o singur─â stea mai lucea str─âlucitoare, departe peste acoperi╚Öuri, ├«n afundul nem─ârginirii. ANGHEL, PR. 7. ÔŚŐ Tranz. Energie contagioas─â, care ├«i ├«ncorda tr─âs─âturile obrazului, ├«i decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ÔÖŽ Tranz. A ├«nl─âtura, total sau par╚Ťial, prin diferite procedee, culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc.
DECOLOR├üT, -─é, decolora╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut culoarea cu care a fost colorat la ├«nceput, care are o culoare ╚Ötears─â, lipsit─â de str─âlucire; fig. palid, ofilit. ╚śuvi╚Ťele decolorate de p─âr vopsit prost ╚Öi de mult ├«i c─âdeau pe l├«ng─â obrajii scof├«lci╚Ťi. DUMITRIU, B. F. 37. Era cu un domn ├«n haine castanii v─ârgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, ├Ä. I 12. L-am ├«nt├«lnit pe drum... cu un geamandan de p├«nz─â decolorat─â ╚Öi roas─â. IBR─éILEANU, A. 143.
decolorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoloreáză
decolor├í vb., ind. prez. 1 sg. decolor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolore├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decolor├ęze; ger. decolor├ónd
DECOLORÁ vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
DECOLORÁT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material textil ~).
A (se) decolora Ôëá a (se) colora
DECOLOR├ü vb. I. 1. refl. A-╚Öi pierde culoarea; a c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â. 2. tr. A ├«nl─âtura, a ╚Öterge culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, de pe un tabou etc. [Cf. fr. d├ęcolorer, lat. decolorare].
DECOLOR├ü vb. I. refl. a-╚Öi pierde culoarea; a c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â. II. tr. a ├«nl─âtura, a ╚Öterge culoarea (de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc.). (< fr. d├ęcolorer, lat. decolorare)
A DECOLOR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se decoloreze. /<fr. d├ęcolorer, lat. decolorare
A SE DECOLOR├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-╚Öi pierde culoarea ini╚Ťial─â (sub ac╚Ťiunea unor factori nefavorabili); a se sp─âl─âci; a se ╚Öterge. 2) (despre culori) A deveni mai pu╚Ťin intens. /<fr. d├ęcolorer, lat. decolorare
DECOLOR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A DECOLORA ╚Öi A SE DECOLORA. 2) fig. (mai ales despre stil) Care este lipsit de expresie; inexpresiv; palid; ╚Öters; fad. /v. a decolora
decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.
*decolor├ít, -─â adj. Care ╚Öi-a perdut coloare, sp─âl─âcit. ÔÇô Fig. Stil descolorat, f─âr─â vigoare. ÔÇô ╚śi desc- ╚Öi disc-.
*decolor├ęz v. tr. (lat. de-col├│ro, -color├íre; fr. d├ęcolorer). Scot coloarea, sp─âl─âcesc: sp─âl─âtura sa┼ş soarele decoloreaz─â stofele. ÔÇô ╚śi desc- ╚Öi disc-.
DECOLORA vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
DECOLORAT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit. spălătuit. (Un material ~.)

Decolorat dex online | sinonim

Decolorat definitie

Intrare: decolora
decolora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decolorat
decolorat adjectiv