Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru decolorare

decolor├í [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęcolorer] 1-2 vtr (D. ╚Ťes─âturi) (A deveni sau) a face s─â devin─â lipsit de culoare, datorit─â sp─âl─ârii, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face s─â devin─â ╚Öters, insignifiant. 5-6 vt A ├«nl─âtura (total sau) par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou, p─âr etc. folosind decoloran╚Ťi.
decolor├íre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desc~ l Pl: ~rß║»ri / E: decolora] 1 ╚śtergere a culorii datorit─â sp─âl─ârii, soarelui etc. Si: decolorat1 (1), decolora╚Ťie (1). 2 (Fig) Pierdere a importan╚Ťei, relevan╚Ťei. 3 Opera╚Ťie prin care se ├«nl─âtur─â coloran╚Ťii de pe un obiect cu ajutorul substan╚Ťelor decolorante, ├«n vederea purific─ârii, albirii, revopsirii, imprim─ârii etc. Si: decolorat1 (2), decolora╚Ťie (2).
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â culoarea ├«n urma expunerii la soare, la sp─âlat etc. ÔÖŽ A c─âp─âta sau a face s─â capete o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â; fig. a deveni sau a face s─â devin─â insignifiant; a p─âli. 2. Tranz. A ├«nl─âtura total sau par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, de pe un tablou etc. ÔÇô Din fr. d├ęcolorer, lat. decolorare.
DECOLOR├üRE, decolor─âri, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii intense. 2. Opera╚Ťie care are ca scop ├«ndep─ârtarea unei substan╚Ťe colorante sau colorate cu ajutorul decoloran╚Ťilor. ÔÇô V. decolora.
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre ╚Ťes─âturi) A-╚Öi pierde culoarea, a ie╚Öi (6) (de soare, la sp─âlat etc.) ÔÖŽ A c─âp─âta o culoare ╚Ötears─â, mai deschis─â; fig. (despre abstracte) a se ╚Öterge, a p─âli. 2. Tranz. A ├«nl─âtura total sau par╚Ťial culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc. ÔÇô Din fr. d├ęcolorer, lat. decolorare.
DECOLOR├üRE, decolor─âri, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Opera╚Ťie care are ca scop ├«ndep─ârtarea unei substan╚Ťe colorante sau colorate cu ajutorul decoloran╚Ťilor, ├«n vederea purific─ârii, albirii, vopsirii ╚Öi imprim─ârii a diferite produse. ÔÇô V. decolora.
DECOLOR├ü, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre ╚Ťes─âturi) A-╚Öi pierde culoarea (prin sp─âlare repetat─â, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decoloreaz─â. ANGHEL, PR. 3. ÔÖŽ A c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â, mai pu╚Ťin vie. (Fig.) Pe urm─â, noaptea din geam s-a f─âcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rou─â. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorar─â ╚Öi murir─â. IBR─éILEANU, A. 192. ├Än rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari ╚Öi o singur─â stea mai lucea str─âlucitoare, departe peste acoperi╚Öuri, ├«n afundul nem─ârginirii. ANGHEL, PR. 7. ÔŚŐ Tranz. Energie contagioas─â, care ├«i ├«ncorda tr─âs─âturile obrazului, ├«i decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ÔÖŽ Tranz. A ├«nl─âtura, total sau par╚Ťial, prin diferite procedee, culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc.
DECOLORÁRE, decolorări, s. f. Faptul de a (se) decolora, pierderea culorii (vii); fig. ofilire, pălire.
decolorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoloreáză
decoloráre s. f., g.-d. art. decolorắrii; pl. decolorắri
decolor├í vb., ind. prez. 1 sg. decolor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolore├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decolor├ęze; ger. decolor├ónd
decolor├íre s. f. Ôćĺ colorare
DECOLORÁ vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
DECOLORÁRE s. ieșire, spălăcire. (~ unui material textil.)
A (se) decolora Ôëá a (se) colora
DECOLOR├ü vb. I. 1. refl. A-╚Öi pierde culoarea; a c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â. 2. tr. A ├«nl─âtura, a ╚Öterge culoarea de pe o ╚Ťes─âtur─â, de pe un tabou etc. [Cf. fr. d├ęcolorer, lat. decolorare].
DECOLOR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) decolora ╚Öi rezultatul ei. [< decolora].
DECOLOR├ü vb. I. refl. a-╚Öi pierde culoarea; a c─âp─âta o culoare mai ╚Ötears─â, mai deschis─â. II. tr. a ├«nl─âtura, a ╚Öterge culoarea (de pe o ╚Ťes─âtur─â, un tablou etc.). (< fr. d├ęcolorer, lat. decolorare)
A DECOLOR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se decoloreze. /<fr. d├ęcolorer, lat. decolorare
A SE DECOLOR├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-╚Öi pierde culoarea ini╚Ťial─â (sub ac╚Ťiunea unor factori nefavorabili); a se sp─âl─âci; a se ╚Öterge. 2) (despre culori) A deveni mai pu╚Ťin intens. /<fr. d├ęcolorer, lat. decolorare
decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.
*decolora╚Ťi├║ne f. (lat. decoloratio, -├│nis). Descolora╚Ťiune, scoaterea colori─ş. ÔÇô ╚śi desc-, disc- ╚Öi -a╚Ťie or─ş -├íre.
*decolor├ęz v. tr. (lat. de-col├│ro, -color├íre; fr. d├ęcolorer). Scot coloarea, sp─âl─âcesc: sp─âl─âtura sa┼ş soarele decoloreaz─â stofele. ÔÇô ╚śi desc- ╚Öi disc-.
DECOLORA vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
DECOLORARE s. ieșire, spălăcire. (~ unui material textil.)

Decolorare dex online | sinonim

Decolorare definitie

Intrare: decolora
decolora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decolorare
decolorare substantiv feminin