decoloniza vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr décoloniser] 1 A înlătura regimul colonial. 2 A acorda independență popoarelor din colonii.

decolonizát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: decoloniza] 1 (D. popoarele din colonii) Căruia i s-a acordat independența.

decolonizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decoloniza] 1-2 Decolonizare (1-2).

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁT, -Ă, decolonizați, -te, adj. (Despre fostele colonii) Căruia i s-a acordat independența. – V. decoloniza.

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁT, -Ă, decolonizați, -te, adj. (Despre teritorii, state) Devenit independent. – V. decoloniza.

decolonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolonizeáză

decolonizá vb., ind. prez. 1 sg. decolonizéz, 3 sg. și pl. decolonizeáză

decolonizát adj. m., pl. decolonizați; f. sg. decolonizată, pl. decolonizate

A decoloniza ≠ a coloniza

DECOLONIZÁ vb. I. tr. A desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări. [< fr. décoloniser].

DECOLONIZÁ vb. tr. a desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări, a unui teritoriu. (< fr. décoloniser)

A DECOLONIZÁ ~éz tranz. (state coloniale) A elibera de sub regimul colonial. /<fr. décoloniser