decoloniza vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr décoloniser] 1 A înlătura regimul colonial. 2 A acorda independență popoarelor din colonii.

decolonizáre sf [At: CL 1973, 25 / Pl: ~zắri / E: decoloniza] 1 Înlăturare a regimului colonial Si: decolonizat1 (1). 2 Acordare a independenței popoarelor din colonii Si: decolonizat1 (2).

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic de înlăturare a regimului colonial și de obținere a independenței statale a popoarelor din colonii. – V. decoloniza.

DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. Tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independență popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser.

DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic, specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii, consecință a luptei de eliberare națională. – V. decoloniza.

decolonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolonizeáză

decolonizáre s. f., g.-d. art. decolonizắrii; pl. decolonizắri

decolonizá vb., ind. prez. 1 sg. decolonizéz, 3 sg. și pl. decolonizeáză

decolonizáre s. f. → colonizare

A decoloniza ≠ a coloniza

DECOLONIZÁ vb. I. tr. A desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări. [< fr. décoloniser].

DECOLONIZÁRE s.f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; ansamblu, sistem de măsuri luate de unele state independente în vederea înlăturării rămășițelor colonialismului. [< decoloniza].

DECOLONIZÁ vb. tr. a desființa statutul și situația economică, politică de colonie a unei țări, a unui teritoriu. (< fr. décoloniser)

A DECOLONIZÁ ~éz tranz. (state coloniale) A elibera de sub regimul colonial. /<fr. décoloniser