decolmatat definitie

2 intrări

12 definiții pentru decolmatat

decolmata vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr décolmater] A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.
decolmatát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolmata] Decolmatare.
decolmatát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: decolmata] (D. bazine, canale etc.) Curățat de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.
DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.
DECOLMATÁT, -Ă, decolmatați, -te, adj. (Despre canale, bazine etc.) Care a fost curățat de aluviuni. – V. decolmata.
DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.
DECOLMATÁT, -Ă, decolmatați, -te, adj. (Despre canale, bazine etc.) Care a fost curățat de aluviuni. – V. decolmata.
*decolmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolmateáză
decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. și pl. decolmateáză
DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].
DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)
A DECOLMATÁ ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater

decolmatat dex

Intrare: decolmata
decolmata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decolmatat
decolmatat adjectiv