decolmata vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr décolmater] A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.

decolmatáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decolmata] Curățare a canalelor, bazinelor etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare Si: decolmataj, decolmatat1.

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

DECOLMATÁRE, decolmatări, s. f. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. – V. decolmata.

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.

DECOLMATÁRE, decolmatări, s. f. Acțiunea de a decolmata și rezultatul ei. – V. decolmata.

*decolmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolmateáză

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. și pl. decolmateáză

decolmatáre s. f., g.-d. art. decolmatării; pl. decolmatări

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].

DECOLMATÁRE s.f. Deznisipare (a puțurilor). [< decolmata].

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)

A DECOLMATÁ ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater

decolmatáre s. f. (tehn.) Deznisipare ◊ „La sistemele de irigații s-au curățit aproape 30000 ml de canale și s-au făcut decolmatări pe alți 15000 ml.” R.l. 29 I 75 p. 1. ◊ „Operațiunea de decolmatare nu este deloc simplă, dacă avem în vedere că depunerile de noroi de pe fundul bătrânei Dâmbovițe și de care trebuie să o eliberăm însumează peste 110000 metri cubi.” R.l. 16 X 85 p. 5; v. și 26 XII 79 p. 2 (din decolmata; DN3)