Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru decolmata

decolmata vt [At: DN3 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcolmater] A cur─â╚Ťa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curg─âtoare.
DECOLMAT├ü, decolmatez, vb. I. Tranz. A cur─â╚Ťa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curg─âtoare. ÔÇô Din fr. d├ęcolmater.
DECOLMAT├ü, decolmatez, vb. I. Tranz. A cur─â╚Ťa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curg─âtoare. ÔÇô Din fr. d├ęcolmater.
*decolmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 decolmateáză
decolmat├í vb., ind. prez.1 sg. decolmat├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolmate├íz─â
DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].
DECOLMAT├ü vb. tr. a ├«ndep─ârta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de ap─â, canal sau bazin. (< fr. d├ęcolmater)
A DECOLMAT├ü ~├ęz tranz. (canale, bazine etc.) A cur─â╚Ťa de materialul aluvionar depus de apele curg─âtoare. /<fr. d├ęcolmater

Decolmata dex online | sinonim

Decolmata definitie

Intrare: decolmata
decolmata verb grupa I conjugarea a II-a