decoletat definitie

2 intrări

9 definiții pentru decoletat

decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.
decoletát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decoleta] 1-2 Decoletare (1-2).
decoletát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: decoleta] 1 (Teh; d. piese) Prelucrat prin decoletare (1). 2 (Agr; d. sfeclă) Căreia i s-au îndepărtat frunzele.
DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.
DECOLETÁ, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.
decoletá (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoleteáză
decoletá (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decoletéz, 3 sg. și pl. decoleteáză
DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].
DECOLETÁ vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)

decoletat dex

Intrare: decoleta
decoleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoletat
decoletat