Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru decoletare

decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare ├«n piese care, atunci c├ónd sunt gata, sunt t─âiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A ├«ndep─ârta frunzele de sfecl─â la recoltarea r─âd─âcinilor destinate fabric─ârii zah─ârului.
decoletáre sf [At: LTR / Pl: ~tắri / E: decoleta] 1 (Teh) Prelucrare la strung a unui material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din acesta Si: decoletat1 (1). 2 (Agr) Îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului Si: decoletat1 (2).
DECOLET├ü, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare ├«n piese, care, atunci c├ónd sunt gata, sunt t─âiate succesiv din aceasta. 2. A executa opera╚Ťia de decoletare. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLET├üRE, decolet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decoleta ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a frunzelor de sfecl─â la recoltarea r─âd─âcinilor destinate fabric─ârii zah─ârului. ÔÇô V. decoleta.
DECOLET├ü, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare ├«n piese, care, atunci c├ónd sunt gata, sunt t─âiate succesiv din aceasta. 2. A executa opera╚Ťia de decoletare. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLET├üRE, decolet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decoleta ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a frunzelor de sfecl─â la recoltarea r─âd─âcinilor destinate fabric─ârii zah─ârului. ÔÇô V. decoleta.
decoletá (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoleteáză
decoletáre s. f., g.-d. art. decoletắrii; pl. decoletắri
decolet├í (tehn.) vb., ind. prez. 1 sg. decolet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolete├íz─â
decoletáre (tehn.) s. f., g.-d. art. decoletării; pl. decoletări
DECOLET├ü vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are form─â de bar─â, ├«n piese care atunci c├ónd sunt gata sunt t─âiate succesiv din aceasta. 2. A t─âia coletul2 ╚Öi frunzele (la r─âd─âcinoase). [< fr. d├ęcolleter].
DECOLET├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decoleta. ÔÖŽ Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare a frunzelor de sfecl─â la recoltarea r─âd─âcinilor. ÔÖŽ (Tehn.) T─âiere de piese, una dup─â alta, dintr-o bar─â. [< decoleta].
DECOLET├ü vb. tr. 1. a t─âia (la strung) un material ├«n form─â de bare succesive. 2. a ├«ndep─ârta coletul2 ├«mpreun─â cu frunzele la sfecl─â, la recoltarea r─âd─âcinilor. (< fr. d├ęcolleter)

Decoletare dex online | sinonim

Decoletare definitie

Intrare: decoleta
decoleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoletare
decoletare substantiv feminin