Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru decolare

decol├í vi [At: DL / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęcoller] (D. aeronave) A se desprinde de p─âm├ónt sau de suprafa╚Ťa apei ╚Öi a ├«ncepe s─â zboare.
decol├íre sf [At: DL / Pl: ~lß║»ri / E: decola] Desprindere a unei aeronave de p─âm├ónt sau de suprafa╚Ťa apei ╚Öi ├«ncepere a zborului Si: decolat1.
DECOL├ü, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de p─âm├ónt sau de pe suprafa╚Ťa unei ape ╚Öi a-╚Öi lua zborul. ÔÇô Din fr. d├ęcoller.
DECOL├üRE, decol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decola ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decola.
DECOL├ü, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de p─âm├ónt sau de pe suprafa╚Ťa unei ape ╚Öi a-╚Öi lua zborul. ÔÇô Din fr. d├ęcoller.
DECOL├üRE, decol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decola ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decola.
DECOL├ü, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafa╚Ťa apei) ╚Öi a-╚Öi lua zborul; a se ridica ├«n v─âzduh. Avionul a decolat la ora patru.
DECOL├üRE, decol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decola.
decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză
decoláre s. f., g.-d. art. decolắrii; pl. decolắri
decol├í vb., ind. prez. 1 sg. decol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decole├íz─â
decoláre s. f., g.-d. art. decolării; pl. decolări
A decola Ôëá a ateriza
Decolare Ôëá aterizare
DECOL├ü vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ÔÖŽ (Despre avioane) A se desprinde de p─âm├ónt ╚Öi a-╚Öi lua zborul. [< fr. d├ęcoller].
DECOL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decola ╚Öi rezultatul ei. [< decola].
DECOL├ü vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de ap─â ╚Öi a-╚Öi lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. d├ęcoller)
DECOL├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a decola. 2. separare chirurgical─â a dou─â planuri tisulare. ÔŚŐ execu╚Ťie capital─â prin t─âierea g├ótului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)
decol├í (decol├ęz, decol├ít), vb. ÔÇô A-╚Öi lua zborul un avion. Fr. d├ęcoller. ÔÇô Der. decolaj, s. n., din fr. d├ęcollage.
A DECOL├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. (despre aeronave) A se ridica ├«n aer; a-╚Öi lua zborul. /<fr. d├ęcoller
*decol├ęz v. intr. (fr. d├ęcoller, a dezlipi). M─â ├«nal╚Ť, plec (vorbind de un avion).
DECOLARE faz─â de zbor a unei aeronave care dup─â rulajul pe sol se desprinde ╚Öi se ridic─â ├«n aer ├«n vederea efectu─ârii zborului. Decolarea se consider─â ├«ncheiat─â la atingerea altitudinii de 15 m pentru avia╚Ťia civil─â ╚Öi 25 m pentru avia╚Ťia militar─â ╚Öi a unei viteze care s─â permit─â executarea unr manevre ├«n aer ├«n deplin─â siguran╚Ť─â a zborului. Decolarea poate fi: lung─â (necesit├ónd o distan╚Ť─â de rulare mare, impus─â de tipul aeronavei, puterea motoarelor, greutatea aeronavei etc.), scurt─â (pe distan╚Ťe relativ mici, realizat─â de avioanele de v├ón─âtoare ╚Öi v├ón─âtoare-interceptare cu ajutorul unor fuze pentru a ajunge mai repede la altitudinea necesar─â ducerii luptei ╚Öi de avioanele ambarcate pe portavioane, cu ajutorul unor catapulte ╚Öi fuzee, din cauza pistelor foarte scurte) ╚Öi vertical─â, desprindere de pe p─âm├ónt a elicopterelor ╚Öi avioanelor cu decolare-aterizare vertical─â, de pe loc, f─âr─â rulaj prealabil, care la elicoptere se realizeaz─â cu ajutorul uneia sau mai multor elice prin crearea for╚Ťei portante, iar la avioane cu ajutorul motoarelor reactive dispuse astfel ├«nc├ót la comand─â modific─â direc╚Ťia de orientare, desprinderea de p─âm├ónt fiind datorat─â for╚Ťei de reac╚Ťie, dup─â decolare motoarele revenind ├«n pozi╚Ťie orizontal─â pentru zborul orizontal, la aterizare modific├óndu-╚Öi din nou pozi╚Ťia.
DISTAN╚Ü─é DE DECOLARE spa╚Ťiul parcurs de o aeronav─â, calculat din momentul ├«nceperii fazei de decolare p├ón─â la atingerea altitudinii de 25 m (15 m pentru avia╚Ťia civil─â).
PLATFORM─é DE ATERIZARE-DECOLARE, suprafa╚Ť─â plan─â de teren amenajat─â pentru decolarea-aterizarea elicopterelor ╚Öi a avioanelor cu decolare ╚Öi aterizare vertical─â. Sunt construite din acela╚Öi material ca ╚Öi pistele (v.), av├ónd aceea╚Öi dotare, dar dimensiunile de 50/50 m.
DECOL├üRE (dup─â fr. d├ęcollage) s. f. 1. Evolu╚Ťie a unei aeronave ├«n cursul c─âreia aceasta se desprinde de sol, de suprafa╚Ťa unei ape sau de pe puntea unui portavion. 2. Desprindere de fundamentul ├«nclinat al unor mase de roci, sub influen╚Ťa gravita╚Ťiei; rezult─â cute de cuvertur─â ╚Öi ╚Öi p├ónze de d. Alunec─ârile de teren reprezint─â un proces de d.
decola, decolez v. i. (de╚Ť.) a evada.

Decolare dex online | sinonim

Decolare definitie

Intrare: decola
decola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decolare
decolare substantiv feminin