decola definitie

13 definiții pentru decola

decolá vi [At: DL / Pzi: ~léz / E: fr décoller] (D. aeronave) A se desprinde de pământ sau de suprafața apei și a începe să zboare.
DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.
DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.
DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru.
decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză
decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. și pl. decoleáză
A decola ≠ a ateriza
DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].
DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)
decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller. – Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.
A DECOLÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller
*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).
decola, decolez v. i. (deț.) a evada.

decola dex

Intrare: decola
decola verb grupa I conjugarea a II-a