decodifica vt [At: L. ROM. 1960, nr. 1, 4 / Pzi: ~ífic / E: de(s)- + codifica] 1-2 A decoda (1-2).

decodificáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1491,5/2 / Pl: ~cắri / E: decodifica] 1-2 Decodare (1-2).

DECODIFICÁ, decodífic, vb. I. Tranz. A decoda. – Pref. de- + codifica.

DECODIFICÁRE, decodificări, s. f. Decodare. – V. decodifica.

DECODIFICÁ, decodífic, vb. I. Tranz. A decoda. – De4 + codifica.

DECODIFICÁRE, decodificări, s. f. Decodare. – V. decodifica.

*decodificá (a ~) vb., ind. prez. 3 decodífică

*decodificáre s. f., g.-d. art. decodificắrii; pl. decodificắri

decodificá vb., ind. prez.1 sg. decodífic, 3 sg. și pl. decodífică

decodificáre s. f., pl. decodificări

DECODIFICÁ vb. v. decoda.

DECODIFICÁRE s. v. decodare.

A decodifica ≠ a coda, a codifica

DECODIFICÁRE s. f. transformare a semnalelor unui mesaj în vederea identificării și interpretării acestuia de către destinatar; decodare. (< de1- + codificare)

A DECODIFICÁ decodífic tranz. (mesaje codificate) A transpune în limbaj natural, pe baza unui cod; a descifra; a decoda. /de + a codifica

DECODIFICÁRE (< decodifica) s. f. Operație de convertire a codurilor atribuite simbolurilor unui alfabet într-o formă care permite interpretarea mai ușoară a simbolurilor respective; trecerea în limbaj natural a unui text scris în cod; interpretarea unui cod; descifrarea unui mesaj transmis pe baza unui cod.

DECODIFICÁRE s. f. (< decodificá < fr. décodifier): v. decodáre.