decoafare definitie

2 intrări

10 definiții pentru decoafare

decoafá vtr [At: COSTINESCU / S și: ~oifá / Pzi: ~féz / E: fr décoiffer] 1-2 A(-și) strica coafura. 3-4 A (se) ciufuli.
decoafáre sf [At: DN3 / Pl: ~fắri / E: decoafa] 1 Stricare a coafurii Si: decoafat1 (1). 2 Ciufulire.
DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.
DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.
decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză
decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. și pl. decoafeáză
decoafáre s. f., g.-d. art. decoafării
DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].
DECOAFÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decoafa și rezultatul ei. [Pron. -co-a-. / < decoafa].
DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer)

decoafare dex

Intrare: decoafa
decoafa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -coa-
Intrare: decoafare
decoafare substantiv feminin