declinométru sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr déclinomètre] Aparat pentru determinarea declinației magnetice.

DECLINOMÉTRU, declinometre, s. n. Instrument pentru determinarea declinației magnetice. – Din fr. déclinomètre.

DECLINOMÉTRU, declinometre, s. n. Aparat pentru determinarea declinației magnetice. – Din fr. déclinomètre.

declinométru (de-cli-, -me-tru) s. n., art. declinométrul; pl. declinométre

declinométru s. n. (sil. -cli-, -tru), art. declinométrul; pl. declinométre

DECLINOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea poziției meridianului magnetic, a declinației magnetice. [< fr. déclinomètre].

DECLINOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea declinației magnetice. (< fr. déclinomètre)

DECLINO- „declinație”. ◊ L. declino, are „a se îndepărta, a se abate” > fr. déclino-, engl. id., germ. deklino- > rom. declino-. □ ~graf (v. -graf), s. n., aparat cu care se măsoară variația declinației magnetice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină declinația magnetică.