Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru declinatoriu

declinat├│riu2, -ie a vz declinator
declinat├│riu1, -ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr declinatoire] 1 Care respinge competen╚Ťa unei instan╚Ťe sau contest─â o jurisdic╚Ťie. 2 sn (├Äs) ~ de competen╚Ť─â Hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â constat─â incompeten╚Ťa sa ╚Öi trimite o cauz─â la instan╚Ťa competent─â.
DECLINAT├ôRIU, -├ôRIE, declinatorii, adj. Care respinge competen╚Ťa unei instan╚Ťe sau contest─â o jurisdic╚Ťie. ÔÖŽ (Substantivat, n.; ├«n sintagma) Declinatoriu de competen╚Ť─â = hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â constat─â necompeten╚Ťa ei ╚Öi trimite cauza la o instan╚Ť─â competent─â. ÔÇô Din fr. d├ęclinatoire.
DECLINAT├ôRIU, -├ôRIE, declinatorii, adj. Care respinge competen╚Ťa unei instan╚Ťe sau contest─â o jurisdic╚Ťie. ÔÖŽ (Substantivat, n.; ├«n sintagma) Declinatoriu de competen╚Ť─â = hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â constat─â necompeten╚Ťa ei ╚Öi trimite cauza la o instan╚Ť─â competent─â. ÔÇô Din fr. d├ęclinatoire.
DECLINAT├ôRIU, -├ôRIE, declinatorii, adj. (Jur.) Care contest─â, respinge competen╚Ťa unei instan╚Ťe sau contest─â o jurisdic╚Ťie. ÔŚŐ (Substantivat, n. ├«n expr.) Declinatoriu de competen╚Ť─â = hot─âr├«re prin care o instan╚Ť─â constat─â necompeten╚Ťa ei ╚Öi trimite pricina la instan╚Ťa competent─â.
declinat├│riu [riu pron. r─şu] (de-cli-) adj. m., f. declinat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. declinat├│rii
declinatóriu adj. m. (sil. -cli-) [-riu pron. riu], f. sg. declinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. declinatórii
DECLINAT├ôRIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoa╚Öte competen╚Ťa unei instan╚Ťe sau contest─â o jurisdic╚Ťie. ÔŚŐ (s.n.) Declinatoriu de competen╚Ť─â = hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â constat─â incompeten╚Ťa ei ╚Öi trimite cauza la o instan╚Ť─â competent─â. [Pron. -riu. / cf. fr. d├ęclinatoire].
DECLINAT├ôRIU, -IE adj., s. n. (jur.) (hot─âr├óre) prin care se declin─â competen╚Ťa. ÔÖŽ ~ de competen╚Ť─â = hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â constat─â incompeten╚Ťa ei ╚Öi ├«nainteaz─â cauza la o instan╚Ť─â competent─â. (< fr. d├ęclinatoire)
DECLINAT├ôRIU1 ~e (~i) Care declin─â recunoa╚Öterea unei jurisdic╚Ťii. [Sil. -to-riu] /<fr. d├ęclinatoire
DECLINAT├ôRIU2 ~i n. jur.: ~ de competen╚Ť─â hot─âr├óre prin care o instan╚Ť─â ├«╚Öi recunoa╚Öte incompeten╚Ťa, adres├ónd cauza la o instan╚Ť─â competent─â.[Sil. -to-riu] /<fr. declinatoire
*declinat├│ri┼ş, -ie adj. (d. a declina). Jur. Act declinatori┼ş, act pin care un avocat refuz─â s─â compar─â ├«n aintea une─ş jurisdic╚Ťiun─ş pe a c─âre─ş competen╚Ť─â o declin─â. (╚śi ca s.n. un declinatori┼ş). Astr. Care serve╚Öte la m─âsurat declina╚Ťiunea; busol─â declinatorie.

Declinatoriu dex online | sinonim

Declinatoriu definitie

Intrare: declinatoriu
declinatoriu adjectiv
  • silabisire: -cli-
  • pronun╚Ťie: -riu -pr. r─şu