Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru declinator

declinatór sn [At: BARASCH, M. III, 59/20 / V: (înv) ~oriu, ~ie / Pl: ~oáre / E: fr declinateur] Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă.
DECLINAT├ôR, declinatoare, s. n. Busol─â dreptunghiular─â pentru m─âsurarea unghiului de declina╚Ťie magnetic─â. [Pl. ╚Öi: (m.) declinatori] ÔÇô Din fr. d├ęclinateur.
DECLINAT├ôR, declinatoare, s. n. Busol─â care serve╚Öte pentru a orienta pe teren o plan╚Öet─â, o hart─â etc. ÔÇô Din fr. d├ęclinateur.
declinatór (de-cli-) s. n., pl. declinatoáre
declinatór s. n. (sil. -cli-), pl. declinatoáre
DECLINAT├ôR s.n. Busol─â care serve╚Öte pentru a orienta pe teren o plan╚Öet─â, o hart─â etc. [Cf. fr. d├ęclinatoire].
DECLINAT├ôR s. n. busol─â pentru determinarea declina╚Ťiei magnetice. (< fr. d├ęclinatoire)
DECLINAT├ôR ~o├íre n. Busol─â folosit─â ├«n topografie. /<fr. d├ęclinateur
DECLINATOR (< fr.) s. n. (TOPOGR.) Busol─â de form─â dreptunghiular─â pentru m─âsurarea unghiului de declina╚Ťie magnetic─â. D. este folosit pentru orientarea plan╚Öetei topografice ╚Öi pentru orientarea h─âr╚Ťilor, atunci c├ónd se ╚Ťine cont de declina╚Ťia magnetic─â.

Declinator dex online | sinonim

Declinator definitie

Intrare: declinator
declinator substantiv neutru
  • silabisire: -cli-