declinatór sn [At: BARASCH, M. III, 59/20 / V: (înv) ~oriu, ~ie / Pl: ~oáre / E: fr declinateur] Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă.

DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. [Pl. și: (m.) declinatori] – Din fr. déclinateur.

DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. – Din fr. déclinateur.

declinatór (de-cli-) s. n., pl. declinatoáre

declinatór s. n. (sil. -cli-), pl. declinatoáre

DECLINATÓR s.n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. [Cf. fr. déclinatoire].

DECLINATÓR s. n. busolă pentru determinarea declinației magnetice. (< fr. déclinatoire)

DECLINATÓR ~oáre n. Busolă folosită în topografie. /<fr. déclinateur

DECLINATOR (< fr.) s. n. (TOPOGR.) Busolă de formă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. D. este folosit pentru orientarea planșetei topografice și pentru orientarea hărților, atunci când se ține cont de declinația magnetică.